Sinonime oblăduire

Cuvântul „oblăduire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• guvernare - conducere, administrare, diriguire, cârmuire, chivernisim, regim, sistem politic
• conducere - direcție, îndrumare, administrare, cârmuire, guvernare, ghidare, comandă, stăpânire
• administrație - conducere, cârmuire, gospodărire, intendență (militară)
• cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
• chiverniseală - căpătuială, îmbogățire, parvenire, pricopseală, gospodărire, administrare, cârmuire, conducere
• domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
• securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
• sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
• ajutor - sprijin, protecție, asistență, reazem, concurs, ocrotire, tutelă, patronaj, serviciu
• egidă - patronaj, protecție, autoritate
• pilă - rașpel, sprijin, protecție, favoare, proptea
• stâlp - pilon, pilastru, grindă, susținere, sprijin, reazem, protecție, pavăză, fruntaș
• tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
• for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
• guvernământ - regim, sistem politic, guvernare

Dex oblăduire

• oblăduire 1 Guvernare. 2 Domnie. 3 Administrare. 4 Proprietate. 5-6 Autoritate (de stat). 7 Protecție.
• OBLĂDUÍRE, oblăduiri, ( și ) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – oblădui.
• OBLĂDUÍRE, oblăduiri, ( și ) Acțiunea de a (se) oblădui și rezultatul ei. ♦ Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire. – oblădui.
• OBLĂDUÍRE, oblăduiri, 1. Acțiunea de a oblădui și rezultatul ei; guvernare, conducere. Pentru oblăduirea, ținuturilor creștine coprinse de dînșii.. simțise trebuință a se sluji cu oameni cari să vorbească limbile europene. ODOBESCU, S. A. 126. Toți boierii dușmani oblăduirii mele Sînt prinși de acest paingăn în desele-i rețele. ALECSANDRI, T. II 86. Cum a fost oblăduirea mea?.. Care s-a întors de la ușa mea, fără să cîștige dreptate și mîngîiere? NEGRUZZI, S. I 140. ♦ (Concretizat) Organ de conducere, stăpînire. înalta oblăduire nu simte trebuința de a se amesteca în traiul lighioanelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 38. 2. Protecție, ocrotire. Femeile mă salutau zîmbind, ca pe un profesor subt oblăduirea căruia doreau ele să-și așeze cîndva acele odrasle. SADOVEANU, A. L. 181. Rămasă de mică orfană de tată, a ajuns sub oblăduirea unchiului ei. REBREANU, I. 67.
• OBLĂDUÍRE ~i f. înv. 1) v. A OBLĂDUI. 2) Organ de conducere; ocârmuire; administrație. /v. a oblădui
• oblăduire f. administrațiune, stăpânire: toți boierii dușmani oblăduirii mele AL.

Sinonimul cuvântului oblăduire

Testează-te!