Sinonime oborî

Cuvântul „oborî” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• culca - a se întinde, a se așterne, a se lungi, a dărâma, a doborî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a secera
• doborî - a prăvăli, a răsturna, a trânti, a prăbuși, a dărâma, a răpune, a distruge, a înfrânge, a nimici
• răsturna - a da peste cap, a prăvăli, a rostogoli, a doborî, a inversa
• trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
• ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
• promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
• întinde - a lungi, a alungi, a prelungi, a desfășura, a extinde, a înălța, a lărgi, a desface, a încorda
• întindere - extindere, extensiune, desfășurare, amploare, lungime, distanță, mărime, cuprindere, vastitate
• lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
• lungime - extindere, mărime, extensiune, durată, întindere, distanță, măsură
• alungi - a lungi, a întinde, a prelungi
• apune - a asfinți, a scăpăta, a declina, a coborî, a se culca (soarele)
• arunca - a azvârli, a îndepărta, a înlătura, a lepăda, a se repezi, a se năpusti, a se precipita, a năvăli, a împrăștia
• azvârli - a arunca, a proiecta, a înlătura, a repezi, a năpusti
• covârși - a copleși, a întrece, a năpădi, a depăși, a învinge, a birui, a înfrânge, a doborî, a răzbi

Dex oborî

• oborî doborî
• OBORÎ, obór, IV. A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din oboriti.
• OBORÎ́, obór, IV. A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din oboriti.
• OBORÎ́, obór, IV. (Învechit și arhaizant) A doborî, a culca (cu o lovitură) la pămînt, a ucide; a scoate prin uneltiri dintr-un post, dintr-o demnitate. Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187.
• oborî v. 1. Mold. a doborî: cu a lui groaznică năvală cai, călăreți oborînd NEGR. .
• doborî́ 1-2 , ( un corp ) A culca la pământ. 3 ( un corp) A răsturna. 4 ( animale) A ucide. 5 ( animale) A vâna. 6 A detrona. 7 A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat. 8 A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer. 9 ( oameni) A răpune (în luptă). 10 ( boli, suferințe, oboseală ) A copleși (2). 11 (; situații, concepții, teorii ) A desființa. 12 A depăși cel mai bun rezultat (sportiv) anterior. 13 (; Olt, Ban) A coborî (34).
• obărea doborî
• obărî doborî
• obora doborî
• obori doborî

Sinonimul cuvântului oborî

Testează-te!