Dicționar de sinonime
Sinonime ochit
Cuvântul „ochit” are următoarele sinonime:
ochit ( substantiv )
- țintire
- lovire
- ochire
- vizare
- atingere
Sinonime Apropiate
- privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
- șoc - izbire, lovire, zguduire
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- uitătură - privire, ochire, căutătură
- izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
- bobârnac - lovire (ușoară), ripostă, critică
- bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
- binecuvântare - benedicție, blagoslovire, har (ceresc), destin (bun)
- ceucă - stăncuță, cioacă, ciochiță
- coliziune - izbire, ciocănire, lovire, tamponare
- contact - atingere, legătură, relație, raport
- contingență - contact, atingere, tangență, relație, legătură, raport
- percuție - lovire, ciocnire, izbire, instrument muzical
- tușeu - atingere, palpare
Dex ochit
- ochit1 1 Observare. 2 Privire. 3 Ochire (3). 4 Remarcare. 5 Scrutare. 6-12 Ochire (6-12). 13 Pe ~e Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 14 Melodie după care se execută acest dans.
- ochit2, ~ă 1 Observat. 2 Privit. 3 Urmărit. 4 Remarcat. 5 Scrutat. 6 Cercetat rapid, sumar. 7 Țintit cu arma. 8 ( ținte) Lovit. 9 (; zăpadă) Topită pe alocuri. 10 (; cer) Înseninat. 11 (; fenomene naturale) Apărut. 12 (; caș, aluat ) Dospit.
- OCHÍT, ochituri, Ochire. – ochi2.
- ochea ochi2
- ochi2 1 A distinge cu privirea a observa, a zări. 2 A privi. 3 A urmări cu privirea pe cineva dintr-un grup, cu o anumită intenție. 4 A remarca dintr-un grup mai mare un obiect, pentru a și-l însuși sau a se folosi de el. 5 A cerceta insistent cu privirea pe cineva sau ceva a scruta. 6 A face cuiva semn cu ochiul. 7 A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta a ținti. 8 A ținti un obiectiv cu o armă. 9 A lovi ținta. 10 A picoti de somn a moțăi, a miji. 11 vru (; ; zăpadă) A se topi treptat, scoțând la iveală pete de pământ sau de verdeață. 12 vru (; cer) A se însenina parțial a se răzbuna. 13 (; fenomene naturale) A apărea. 14 vru ( caș, aluat ) A face găuri. a dospi.