Dicționar de sinonime
Sinonime ocina
Cuvântul „ocina” are următoarele sinonime:
ocină ( substantiv )
- moșie
- moștenire
- patrimoniu
- proprietate
ocina ( verb )
- a dobândi
- a moșteni
- a ocini
- a stăpâni
Sinonime Apropiate
- moșie - latifundie, domeniu, posesiune, moștenire, țară, patrie
- moștenire - succesiune, patrimoniu, clironomie
- feudă - moșie, latifundii, domeniu, proprietate, fief
- moșteni - a dobândi, a succeda, a primi, a apuca
- descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
- domeniu - latifundiu, moșie, proprietate, sferă, ramură, sector, tărâm, câmp, cerc
- ereditate - descendență, succesiune, moștenire
- recâștiga - a recăpăta, a reprimi, a recuceri, a redobândi
- subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
- temperat - echilibrat, moderat, stăpânit, calm, cumpătat, domol
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- trona - a domni, a stăpâni, a domina, a guverna
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
Dex ocina
- ocina 1 A moșteni. 2 A stăpâni.
- ocenă ocină
- ocină 1-2 Bucată de pământ (moștenită) proprietate, moșie. 3 Moștenire. 4 A-i merge pe ~ A moșteni o boală. 5 ~ de casă Loc de casă. 6 Loc de baștină patrie.
- otcină ocină
- ÓCINĂ, ocini, (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova.) Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. ♦ Loc de baștină. – Din otĭcina.
- ÓCINĂ, ocini, ( și ) Bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate. – Din otĩcina.
- ÓCINĂ, ocini, (Învechit și arhaizant) Bucată de pămînt moștenită; moștenire, proprietate. A pierit ucis de buzdugan mișelesc, pentru că s-a ridicat pentru drepturile și ocinile noastre strămoșești. SADOVEANU, O. VII 62. Să-i fie ocină lui și urmașilor săi în veci, cu tot cu casa noastră de vînătoare ce se află pe acea moșie. id. B. J. 714.
- ÓCINĂ ~e f. înv. Pământ moștenit de cineva. /<sl. otițina
- òcină f. o parte din moșie .
- ócină f., pl. e și i (v.sl. očina, din otĭčina, patrimoniŭ, patrie, otĭčinŭ, părintesc, otĭcĭ, otecĭ, otecŭ, tată). Vechĭ. Moștenire. Moșie părintească inalienabilă (baștină): ocinele boĭereștĭ și mînăstireștĭ eraŭ scutite de bir și angarale și se numeaŭ și „moșiĭ ohabnice”. Patrie. – Și ócenă. V. ohabă și feud.