Dicționar de sinonime

Sinonime ocina

Cuvântul „ocina” are următoarele sinonime:

ocină ( substantiv )
  • moșie
  • moștenire
  • patrimoniu
  • proprietate
ocina ( verb )
  • a dobândi
  • a moșteni
  • a ocini
  • a stăpâni


Sinonime Apropiate

  • moșie - latifundie, domeniu, posesiune, moștenire, țară, patrie
  • moștenire - succesiune, patrimoniu, clironomie
  • feudă - moșie, latifundii, domeniu, proprietate, fief
  • moșteni - a dobândi, a succeda, a primi, a apuca
  • descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
  • domeniu - latifundiu, moșie, proprietate, sferă, ramură, sector, tărâm, câmp, cerc
  • ereditate - descendență, succesiune, moștenire
  • recâștiga - a recăpăta, a reprimi, a recuceri, a redobândi
  • subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
  • temperat - echilibrat, moderat, stăpânit, calm, cumpătat, domol
  • tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
  • trona - a domni, a stăpâni, a domina, a guverna
  • vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
  • vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
  • violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv

Dex ocina

  • ocina 1 A moșteni. 2 A stăpâni.
  • ocenă ocină
  • ocină 1-2 Bucată de pământ (moștenită) proprietate, moșie. 3 Moștenire. 4 A-i merge pe ~ A moșteni o boală. 5 ~ de casă Loc de casă. 6 Loc de baștină patrie.
  • otcină ocină
  • ÓCINĂ, ocini, (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova.) Bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar. ♦ Loc de baștină. – Din otĭcina.
  • ÓCINĂ, ocini, ( și ) Bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate. – Din otĩcina.
  • ÓCINĂ, ocini, (Învechit și arhaizant) Bucată de pămînt moștenită; moștenire, proprietate. A pierit ucis de buzdugan mișelesc, pentru că s-a ridicat pentru drepturile și ocinile noastre strămoșești. SADOVEANU, O. VII 62. Să-i fie ocină lui și urmașilor săi în veci, cu tot cu casa noastră de vînătoare ce se află pe acea moșie. id. B. J. 714.
  • ÓCINĂ ~e f. înv. Pământ moștenit de cineva. /<sl. otițina
  • òcină f. o parte din moșie .
  • ócină f., pl. e și i (v.sl. očina, din otĭčina, patrimoniŭ, patrie, otĭčinŭ, părintesc, otĭcĭ, otecĭ, otecŭ, tată). Vechĭ. Moștenire. Moșie părintească inalienabilă (baștină): ocinele boĭereștĭ și mînăstireștĭ eraŭ scutite de bir și angarale și se numeaŭ și „moșiĭ ohabnice”. Patrie. – Și ócenă. V. ohabă și feud.


Sinonimul cuvântului ocina

Sinonimul cuvântului ocina


Testează-te!