Dicționar de sinonime
Sinonime oprobiu
Cuvântul „oprobiu” are următoarele sinonime:
oprobiu ( substantiv )
- reprobare
- dezaprobare
- condamnare
- dispreț
- rușine
Sinonime Apropiate
- blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
- batjocură - bătaie de joc, zeflemea, derâdere, bășcălie, rușine, ocară, necinste, înjosire
- depreciativ - defavorabil, peiorativ, disprețuitor
- desconsidera - a disprețui
- detesta - a disprețui, a desconsidera, a urî
- disgrațiat - desconsiderat, disprețuit, subestimat, subapreciat
- jenă - sfială, rușine, reticență, stânjeneală, încurcătură, stinghereală
Dex oprobiu
- oprobriu ~ public Dezaprobare prin care se condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte.
- OPRÓBRIU, oprobrii, Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din opprobre, opprobrium.
- OPRÓBRIU Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din opprobre, opprobrium.
- OPRÓBRIU (Livresc) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvîrșesc astfel de fapte. A se expune oprobriului public.
- OPRÓBRIU Atitudine de dezaprobare, de profund dispreț al societății față de fapte nedemne sau față de oameni josnici, nedemni, mișei. .
- OPRÓBRIU dispreț, dezaprobare publică pentru necinste și fapte nedemne. (< lat. opprobrium, fr. opprobre)
- OPRÓBRIU n. Dispreț prin care societatea condamnă faptele nedemne sau persoanele care le comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva. /<fr. opprobre, lat. opprobrium
- *opróbriŭ n. (lat. opprobrium). Mare ofensă publică, ultragiŭ, ignominie: a face cuĭva un oprobriŭ. Starea celuĭ ce trăĭește în ignominie: acoperit de oprobiŭ. Acela care cauzează această ignominie: Nerone fu oprobriu omeniriĭ.
- oprobiu oprobriu
- oprobriu