Dicționar de sinonime
Sinonime orbete
Cuvântul „orbete” are următoarele sinonime:
orbete ( substantiv )
- cățelul-pământului
- grivan
- porcuț
- șuiță
- tocăniță
- țâncul-pământului
- sobol
- șomâc
- derbedeu
- lepădătură
- lichea
- netrebnic
- pușlama
- scârnăvie
- secătură
Sinonime Apropiate
- lepădătură - avorton, secătură, netrebnic, derbedeu, pușlama, stârpitură, căzătură, otreapă, loază
- lichea - derbedeu, nemernic, pușlama, netrebnic, secătură
- cutră - derbedeu, lichea, netrebnic, pușlama, lepădătură
- haimana - derbedeu, vagabond, pușlama, lichea, golan, haidău, pierde-vară, fluieră-vânt
- pramatie - lichea, canalie, jigodie, ticălos, netrebnic
- secătură - pramatie, canalie, jigodie, nemernic, ticălos, lichea
- gunoi - murdărie, impuritate, goz, bălegar, îngrășământ, lichea, otreapă, lepădătură
- nevrednic - netrebnic, nedemn, parșiv, lichea, pierde-vară
- spurcăciune - scârnăvie
- stârpitură - pocitanie, avorton, lepădătură, pitic
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- golan - derbedeu, haimana, huligan, vagabond, teleleu, coate-goale
- hahaleră - secătură, canalie
- haidamac - haimana, derbedeu
- hârciog - șobolan, guzgan
Dex orbete
- orbete2 vrăbete
- orbete1 orbeț
- ORBÉTE orbeț.
- ORBÉTE 2, orbeți, Mamifer din familia rozătoarelor, asemănător cu cîrtița, care trăiește sub pămînt și se hrănește cu rădăcini (Spalax hungaricus); țîncul-pămîntului.
- ORBÉTE1 orbeț.
- ORBÉTE ~ m. Mamifer rozător subteran asemănător cu cârtița; țâncul-pământului. /orb + suf. ~et
- orbeț, ~eață 1-4 , (Ființă) care nu vede (bine) orb2 (1). 5-8 , Cerșetor (orb). 9-10 , (Om) sărăntoc. 11 A se bate ca ~ii A se bate cu furie. 12-13 , (Persoană) fără căpătâi secătură, ticălos. 14 ( ~etele pământului) Specie de mamifer rozător, caracterizat prin ochii ascunși sub piele, prin lipsa pavilionului urechii și prin incisivii și ghearele mari, care duce o viață subterană cățelul-pământului, grivan, porcuț, țâncul-pământului (Spalax microphtalmus). 15 Cârtiță. 16 Șarpe-orb.
- ORBÉȚ, -EÁȚĂ, orbeți, -e, , , 1. , și (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; cerșetor (orb2). ◊ A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care se hrănește mai ales cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). – Orb2 + -eț.
Sinonimul cuvântului orbete