Dicționar de sinonime
Sinonime oscila
Cuvântul „oscila” are următoarele sinonime:
oscila ( verb )
- codi
- ezita
- fluctua
- pregeta
- schimba
- șovăi
- varia
- balansa
- vibra
- a [se] balansa
- a [se] clătina
- a [se] legăna
- a pendula
- a bascula
- a [se] clăti
- a [se] dăina
- a [se] hâțâna
- a [se] hlobăna
- a legăna
- a balansa
- a fi instabil
- a sta în cumpănă
- a șovăi
- a ezita
- a fluctua
Sinonime Apropiate
- șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
- clătina - a balansa, a clăti, a oscila, a legăna, a bascula, a bălăbăni, a bâțâi, a pendula, a se împletici
- cumpăni - a cântări, a echilibra, a compensa, a pondera, a se legăna, a balansa, a se clătina, a șovăi, a oscila
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- variabil - schimbător, nestatornic, fluctuant, ezitant, instabil
- fluctua - a oscila, a varia, a se schimba, a fi instabil, a fi mobil
- legăna - a oscila, a balansa, a clătina, a se amăgi, a se înșela
- legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
- balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
- codi - a șovăi, a ezita, a se feri, a pregeta, a oscila, a se îndoi
- ezita - a șovăi, a se codi, a pregeta, a oscila
- bălăbăneală - legănare, clătinare, oscilare, pendulare
- schimbător - nestatornic, fluctuant, variabil, labil, instabil, inconsecvent, capricios, năzuros, bizar
- fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
- instabil - nestatornic, labil, schimbător, mobil, fluctuant, variabil, inconsecvent
Dex oscila
- oscila 1 A se mișca alternativ în sensuri opuse a se balansa, a se legăna, a pendula. 2 A fi instabil, nehotărât. 3 A ezita. 4 A fluctua.
- OSCILÁ, oscilez, I. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din osciller.
- OSCILÁ, oscilez, I. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.
- OSCILÁ I. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. A manifesta nehotărâre; a șovăi; a fluctua. .
- OSCILÁ intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)
- A OSCILÁ ~éz intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller