Sinonime ezita

Cuvântul „ezita” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
• codi - a șovăi, a ezita, a se feri, a pregeta, a oscila, a se îndoi
• șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
• șovăielnic - nesigur, ezitant, pregetător
• nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
• cârmi - a coti, a vira, a se abate, a cotigi, a șovăi, a ezita, a se codi, a se eschiva
• ezitant - șovăitor, nehotărât, nesigur, îndoit, oscilant, nedecis
• indecis - nehotărât, nesigur, ezitant, șovăielnic
• nehotărât - nesigur, ezitant, indecis, șovăitor, șovăielnic
• nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
• nesiguranță - șovăială, dubiu, ezitare, incertitudine, îndoială, pericol, primejdie, amenințare
• bascula - a oscila, a se legăna, a șovăi, a fi indecis
• cumpăni - a cântări, a echilibra, a compensa, a pondera, a se legăna, a balansa, a se clătina, a șovăi, a oscila
• evaziv - șovăitor, neprecis, vag, ezitant, neclar
• împiedicat - poticnit, împleticit, clătinat, nesigur, greoi, șovăind, ezitând, șovăielnic

Dex ezita

• ezita 1 A fi într-o stare de nehotărâre. 2 A sta la îndoială în luarea unei hotărâri a pregeta, a se codi. 3 A manifesta nesiguranță în îndeplinirea unei acțiuni a șovăi.
• EZITÁ, ezít, I. și A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din hésiter, haesitare.
• EZITÁ, ezít, I. A sta la îndoială, a sta în cumpănă, a manifesta nehotărîre; a șovăi, a se codi, a pregeta. Șoferul ezită cînd auzi numele străzii. Mai întrebă. Zaharia Duhu pronunță încă o dată, mai răspicat. C. PETRESCU, A. 329. Tata nu m-ar crede la început. Ar ezita. Pe urmă ar despacheta darul meu. SAHIA, N. 23. Boiangiu ezită cîteva clipe pînă să mărturisească limpede că nu prea îndrăznește să întrebuințeze metoda lui obișnuită. REBREANU, R. II 116. ◊ Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă. EMINESCU, N. 84.
• EZITÁ I. , A șovăi, a se îndoi. .
• EZITÁ intr., tr. a sta la îndoială, a șovăi, a se codi. (< fr. hésiter, lat. haesitare)
• A EZITÁ ezít intranz. A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpăni; a șovăi. /<fr. hésiter, lat. haesitare
• ezità v. a sta nedumerit, a șovăi.
• *ezít, a -á v. intr. (fr. hésiter, d. lat. háesito, -áre, d. haerére, háesum, a fi oprit, lipit. V. ad-erez, ad- și co-eziune, in-erent). Preget, șovăĭesc, mă codesc, nu știŭ, nu pot orĭ nu prea vreaŭ să fac ceva: ezita să (orĭ dacă să) meargă orĭ nu.
• ezit.

Sinonimul cuvântului ezita

Testează-te!