Sinonime osebire

Cuvântul „osebire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• diferență - deosebire, nepotrivire, discriminare, rămășiță, rest
• discriminare - deosebire, diferență, distincție, discrepanță
• distincție - deosebire, discriminare, diferență, finețe, eleganță, rafinament, premiu, recompensă, decorație
• distanță - depărtare, interval, spațiu, întindere, diferență, deosebire, nepotrivire
• flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență
• inegalitate - disproporționalitate, diferență, imparitate
• insensibilitate - indiferență, nesimțire
• neglijență - nepăsare, indolență, delăsare, apatie, indiferență, neîngrijire, dezordine, incurie
• nepăsare - indiferență, delăsare, pasivitate, dezinteres, lenevie, inerție, nesimțire, tembelism, indolență
• nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
• amorțeală - toropeală, moleșeală, slăbire, inerție, indiferență, stagnare
• apatie - nepăsare, indiferență, insensibilitate, detașare
• dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
• discrepanță - nepotrivire, diferență, discriminare
• decalaj - distanță, diferență, nepotrivire

Dex osebire

• osebire 1 Despărțire. 2 Izolare. 3 Împărțire. 4 Alegere. 5 Îndepărtare. 6 Deosebire. 7 Excepție. 8 Singurătate. 9 Particularitate. 10 Semnul ~ei Paranteză. 11 Fără ~ Fără deosebire. 12 Întocmai. 13 Cu ~ În special. 14 Mult. 15-16 A (nu) avea ~ A (nu) se deosebi.
• OSEBÍRE, osebiri, ( și ) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; inegalitate. ◊ Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – osebi.
• OSEBÍRE, osebiri, (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, deosebire, diferență; inegalitate. Potrivit vechiului obicei domnesc, nu mai era osebire între noi și măria-ta. DELAVRANCEA, O. II 137. Nu te folosește, de-ai fi chiar fiu de rege, Cînd n-ai întru naravuri d-un cîne osebire. NEGRUZZI, S. II 188. O, ce rea nenorocire! Își zicea bietul măgar, De ce astă osebire? ALEXANDRESCU, M. 285. ◊ Fără osebire = fără excepție, fără deosebire. Făgăduiești glorie, putere, fericire, și ca mîni, rîzi de noi fără milă și fără osebire. ALECSANDRI, T. II 35. Cunosc Că îngrijești de toate, că fără osebire Ș-asupra mea privești. ALEXANDRESCU, M. 37. Cu osebire = în special, mai cu seamă, mai ales; extrem de mult, foarte mult. Unul cu altul se leagă cu osebire. CONACHI, P. 295. – Variantă: (învechit) usăbíre (GORJAN, H. II 203)

Sinonimul cuvântului osebire

Testează-te!