Sinonime ostenit

Cuvântul „ostenit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
• laborios - harnic, muncitor, zelos, neobosit, dificil, greu, trudnic
• neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
• neostenit - neobosit, harnic
• neostoit - neostenit, neobosit
• obosit - ostenit, frânt, istovit, slăvit, desființat
• activ - harnic, muncitor, vrednic, neobosit, zelos, energic, dinamic, sârguincios
• epuizant - obositor, istovitor, extenuant, ostenitor, trudnic
• trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
• infatigabil - neobosit, harnic, zelos, neogoit, activ
• istovitor - extenuant, obositor, epuizant
• înnăscut - nativ, congenital, ereditar, moștenit
• lucrător - muncitor, angajat, salariat

Dex ostenit

• ostenit2, ~ă 1 Obosit. 2 Care s-a înfăptuit cu multă muncă, cu trudă. 3 Chinuit.
• ostenit1 1 Oprimare. 2 Oboseală. 3 Chin.
• OSTENÍT, -Ă, osteniți, -te, ( și ) Obosit, trudit, istovit, extenuat. ♦ Care denotă oboseală. – osteni.
• OSTENÍT, -Ă, osteniți, -te, Pătruns de oboseală; obosit, istovit, extenuat, trudit. Își simțea capul tulbure și trupul ostenit. SADOVEANU, O. IV 304. Petre însă dormea dus. Se dusese tîrziu acasă, și atît de ostenit, cum nu s-a mai simțit niciodată. REBREANU, R. II 211. Mă privi... cu aerul unui om ostenit, care ar avea în urma lui o viață întreagă de sacrificii. VLAHUȚĂ, O. A. 434. ◊ Scîrțîie toamna din crengi ostenite Pe garduri bătrîne, pe streșini de lemn. BACOVIA, O. 18. Ostenită de atîtea rele... împărăția romană trebui să cază. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Care arată oboseală. într-o noapte de primăvară s-a auzit în înălțimile albastre tînguirea ostenită a cocorilor, C. PETRESCU, A. 139. «Domnul» se uită la mine cu niște ochi osteniți. DELAVRANCEA, H. T. 94. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare. EMINESCU, O. I 130.
• OSTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial pop. 1) v. A OSTENI și A SE OSTENI. 2) (despre manifestări ale oamenilor sau despre părți ale corpului lor) Care vădește lipsă de puteri, de vigoare. Mers ~. Ochi ~ți. /v. a (se) osteni
• ostenit a. care simte osteneală.
• ostăni osteni
• ostănit, ~ă ostenit1

Sinonimul cuvântului ostenit

Testează-te!