Sinonime ostenitor

Cuvântul „ostenitor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• epuizant - obositor, istovitor, extenuant, ostenitor, trudnic
• extenuant - obositor, istovitor, epuizant, trudnic, chinuitor
• trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
• istovitor - extenuant, obositor, epuizant
• laborios - harnic, muncitor, zelos, neobosit, dificil, greu, trudnic
• obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
• anevoios - dificil, spinos, aspru, silnic, greoi, greu
• dificil - greu, anevoios, complicat, mofturos, capricios, susceptibil, nemulțumit, exigent, pretențios
• greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
• greoi - lent, încet, moale, molâu, zăbavnic, dificil, anevoios, încâlcit, confuz
• costisitor - scump, anevoios, greu de suportat
• critic - dificil, greu, zbuciumat, tulbure, grav, periculos, rău, combativ, polemic
• spinos - ghimpos, țepos, mărăcinos, anevoios, greu, complicat
• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• pretențios - exigent, sever, minuțios, mofturos dificil, năzuros, afectat, strident, încărcat

Dex ostenitor

• ostenitor, ~oare 1 Obositor. 2 Greu. 3-4 , (Persoană) care muncește din greu muncitor, truditor. 5 Persoană care dă ajutor la nunți sau la înmormântări.
• OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, ( și ) 1. Obositor, istovitor; greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + -tor.
• OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, 1. Obositor, istovitor, extenuant. este scrisă pe șasesprezece silabe, fără ca lungimea versurilor s-o facă ostenitoare. MACEDONSKI, O. IV 46. Călătoria fu lungă și ostenitoare. ODOBESCU, S. I 146. Iat-o... așteptînd sfîrșitul, ca un somn după o ostenitoare călătorie. NEGRUZZI, S. I 289. 2. Care se străduiește, care muncește din greu; muncitor, truditor. După cum ați fost ostenitori, Și cheltuitori, Poftim fiți buni și primitori. ȘEZ. I 38. ◊ (Substantivat) Am fost ca un ostenitor mut Care-a grăit și nu și-a dat seama. ARGHEZI, V. 245. Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215.
• OSTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) înv. Care provoacă osteneală; obositor; istovitor. Excursie ~oare. /a (se) osteni + suf. ~tor
• ostenitor a. care ostenește: călătorie ostenitoare.
• ostenitór, -oáre adj. Care te ostenește: drum, discurs ostenitor. Care s’a ostenit, care a muncit p. ceva: ostenitoriĭ bisericiĭ.
• ostănitor, ~oare ostenitor
• ostănitoriu, ~oare ostenitor
• ostenitoriu, ~oare ostenitor

Sinonimul cuvântului ostenitor

Testează-te!