Sinonime ostentativ

Cuvântul „ostentativ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• demonstrativ - ilustrativ, edificator, evident, clar, probat, ostentativ, provocator
• sedițios - instigator, provocator, ațâțător
• sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• ilustrativ - demonstrativ, edificator, exemplificator
• incitant - provocator, senzual, ațâțător, stimulator
• instigator - provocator, agitator, incitator, sedițios
• agresiv - provocator, belicos, violent, nestăpânit, războinic, bătăios
• excitant - ațâțător, stimulator, provocator
• fast - lux, strălucire, splendoare, măreție, pompă, paradă, alai
• fățiș - deschis, franc, pe față, direct, netăinuit, sincer, loial, ostentativ, dinadins
• gaia - solemnitate, festivitate, sărbătoare, paradă, competiție, întrecere
• fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire

Dex ostentativ

• ostentativ, ~ă 1-2 , (Făcut) cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca demonstrativ, provocator, (rar) ostentatoriu.
• OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din ostentativo, ostentativ.
• OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, Făcut cu intenția de a pune ceva în evidență, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator. Un hol-birou aranjat cu îngrijire, fără luxul ostentativ al interioarelor burgheze. BARANGA, I. 151. ♦ (Adverbial) Slujitorii erau înarmați pînă în dinți și arătau ostentativ străinului obrazuri încruntate. SADOVEANU, Z. C. 277.
• OSTENTATÍV, -Ă Făcut cu ostentație; provocator; ostentatoriu. .
• OSTENTATÍV, -Ă cu ostentație; provocator; ostentatoriu. (< germ. ostentativ, it. ostentativo)
• OSTENTATÍV ~ă (~i, ~e) Care manifestă ostentație; realizat cu ostentație; demonstrativ. /<it. ostentativo, germ. ostentativ
• *ostentatív, -ă adj. (format d. lat. ostentatus, arătat, d. ostentare, a tot arăta, frecŭentativu d. osténdere, a arăta. V. tind). Făcut cu ostentațiune, demonstrativ: plecare ostentativă. Adv. Cu ostentațiune: a pleca ostentativ.
• *ostensíbil, -ă adj. (fr. ostensible, cuv. de formațiune greșită în locu vechĭuluĭ ostensif). Răŭ zis îld. ostentativ.
• OSTENTATÍV adj. demonstrativ, provocator. (O atitudine ~.)
• OSTENTATIV demonstrativ, provocator. (O atitudine ~.)

Sinonimul cuvântului ostentativ

Testează-te!