Dicționar de sinonime
Sinonime pățanie
Cuvântul „pățanie” are următoarele sinonime:
pățanie ( substantiv )
- pătăranie
- pățeală
- pataramă
- pățire
- păț
- pățău
- pățitanie
- pățitură
- poroganie
- încurcătură
- peripeție
- poznă
- tărășenie
- comedie
- dandana
- istorie
- întâmplare
- jitie
- aventură
Sinonime Apropiate
- istorie - povestire, narațiune, evocare, pățanie, poznă, încurcătură
- jitie - pățanie, întâmplare, istorie
- întâmplare - fapt, caz, eveniment, episod, peripeție, istorie, pățanie, ocazie, prilej
- halima - pățanie, întâmplare, istorie
- comedie - piesă, teatru (vesel), pățanie, bazaconie, năzdrăvănie, poznă, drăcie, comicărie, ciudățenie
- incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
- daraveră - pățanie, belea, încurcătură, bucluc, necaz, proces, afacere, treabă, negustorie
- eveniment - întâmplare, incident, aventură, caz, fapt, episod, peripeție
- poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- minunăție - ciudățenie, bazaconie, năzdrăvănie, poznă, comedie, drăcie
- dandana - necaz, bucluc, încurcătură
- episod - întâmplare, peripeție, fapt, incident, fragment, parte, scenă
- cvadruplu - împătrit
- părintesc - patern, strămoșesc
Dex pățanie
- pățanie 1-2 Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, experiență neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva pătăranie (1-2), pățeală (1-2), pataramă (1-2), pățire (1-2), pățit1 (1-2), pățitură (1-2), opravă (1-2), oroganie (1-2), pațilă (1-2), păț (1-2), pățău (1-2), pățitanie (1-2). 3 Peripeții, aventuri prin care trece cineva.
- PĂȚÁNIE, pățanii, Întâmplare (neplăcută) ieșită din comun, neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva; pătăranie, pățeală; (la ) peripeții, aventuri. – Păți + -anie.
- PĂȚÁNIE, pățanii, Întîmplare neplăcută, neașteptată sau neobișnuită; pătăranie. Expuse cu mutră amărîtă și glas plîns pățania copilașului său. REBREANU, R. II 94. ◊ (La ) Peripeții, aventuri. Pe cînd Abu-Hasan își povestea foarte aprins pățaniile, negustorul a pufnit de rîs. CARAGIALE, P. 152. – și: pățanii (RETEGANUL, P. I 29). – Variantă: pățénie (ISPIRESCU, L. 226)
- PĂȚÁNIE ~i f. 1) Întâmplare neobișnuită (din viața unei persoane); pătăranie. 2) mai ales la pl. Întâmplare riscantă (descrisă într-o operă literară); peripeție; aventură. /a păți + suf. ~anie
- pățanie f. întâmplare, mai adesea neplăcută: își spuseră toate pățeniile ISP. .
- pățánie f., pl. ăniĭ (d. pățesc). Întîmplare neplăcută orĭ stranie: ĭa să-țĭ spun pățania!
- pățenie pățanie
- PĂȚÉNIE pățanie.
- pățanie, -țănii.