Dicționar de sinonime
Sinonime minunăție
Cuvântul „minunăție” are următoarele sinonime:
minunăție ( substantiv )
- ciudățenie
- bazaconie
- năzdrăvănie
- poznă
- comedie
- drăcie
Alte sinonime:
- frumusețe
- bizarerie
- bâzdâganie
- curiozitate
- drăcovenie
- năstrușnicie
- singularitate
- dănănaie
- nagodă
- șozenie
- miraz
- mirăzenie
- șanț
- minune
- splendoare
- mândrețe
- mândrenie
- mândrulenie
- miracol
Sinonime Apropiate
- comedie - piesă, teatru (vesel), pățanie, bazaconie, năzdrăvănie, poznă, drăcie, comicărie, ciudățenie
- drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
- curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
- bazaconie - ciudățenie
- drăcovenie - drăcie, poznă
- șagă - glumă, vorbe de spirit, poznă
- șotie - poznă, glumă, farsă
- șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
- trăsnaie - năzbâtie, poznă, șotie, boacănă
- farsă - piesă (veselă), comedie, glumă, păcăleală, festă, ghidușie
- ghiduș - mucalit, poznaș, glumeț
- ghidușie - glumă, năzbâtie, poznă, ștrengărie, farsă, festă, păcăleală, renghi, șotie
- glumă - spirit, calambur, bășcălie, umor, ironie, haz, ghidușie, farsă, poznă
- glumeț - hazliu, poznaș, spiritual, comic, hâtru, mucalit, șugubăț, ghiduș, mehenghi
- istorie - povestire, narațiune, evocare, pățanie, poznă, încurcătură
Dex minunăție
- minunăție 1 Lucru ieșit din comun, inexplicabil minune (2). 2 Lucru, fapt, fenomen extraordinar, care trezește admirație minune (5). 3 Admirație.
- MINUNĂȚÍE, minunății, 1. Minune (2). 2. Minune (3). – Minunat + -ie.
- MINUNĂȚÍE, minunății, 1. Faptă, vorbă sau lucru uimitor, neobișnuit, extraordinar, care umple de uimire; minune (2). Ei auziseră însă de la alții despre minunățiile scamatorului și s-au strîns să-l vadă. SAHIA, N. 67. Se vorbeau multe minunății despre palatul zmeului și despre avutul lui. POPESCU, B. II 65. Harap-Alb vede altă minunăție și mai mare: o arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri și o gîrlă. CREANGĂ, P. 241. 2. Minune (3). Camera lor de jucării este o minunăție. SAHIA, U.R.S.S. 135. ♦ Admirație. Hei, leliță de la Blaj, Ce ți-i trupu-așa cinaș? – Las’ să fie C-așa-i din copilărie, Făcut spre minunăție! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 402.
- MINUNĂȚÍE ~i f. 1) Fenomen ieșit din comun; fapt supranatural; minune; miracol. 2) Lucru cu calități extraordinare și imprevizibile care provoacă admirație; minune; miracol. /minunat + suf. ~ie
- minunăție f. lucru minunat.
- minunățíe f. (d. minunat). Fam. Lucru minunat: poporu vede pin bîlcĭurĭ fel de fel de minunățiĭ.
- MINUNĂȚÍE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. frumusețe.
Sinonimul cuvântului minunăție