Dicționar de sinonime

Sinonime întâmplare

Cuvântul „întâmplare” are următoarele sinonime:

întâmplare ( substantiv )
  1. fapt, caz, eveniment
  2. episod, peripeție, istorie, pățanie
  3. ocazie, prilej, loterie, hazard, destin, șansă, soartă
Alte sinonime:
  • aventură


Sinonime Apropiate

  • hazard - întâmplare, soartă, destin, loterie
  • eveniment - întâmplare, incident, aventură, caz, fapt, episod, peripeție
  • incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
  • episod - întâmplare, peripeție, fapt, incident, fragment, parte, scenă
  • fapt - întâmplare, eveniment, caz, acțiune, act, faptă, vrajă, farmec, magie
  • halima - pățanie, întâmplare, istorie
  • jitie - pățanie, întâmplare, istorie
  • caz - întâmplare, împrejurare, circumstanță, eveniment, ipostază, situație, fapt, context
  • izbeliște - întâmplare, hazard, destin
  • soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
  • stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
  • șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
  • zodie - planetă, constelație, stea, destin, ursită, soartă
  • fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
  • istorie - povestire, narațiune, evocare, pățanie, poznă, încurcătură

Dex întâmplare

  • întâmplare 1 Producere a unui eveniment. 2 Pricinuire cuiva a unui fapt. 3 Procedare într-un anumit mod. 4 Îndeplinire. 5 Peripeție. 6 Ceas rău. 7 Omor accidental. 8 Aventură neplăcută. 9 Inconvenient. 10 Accident. 11 Succesiune neprevăzută de evenimente. 12 Prezență întâmplătoare a unei persoane într-un loc. 13 Din ~ Incidental. 14 La ~ sau în voia ~lării în voia sorții. 15 La nimereală. 16 (Pop; ) La toată ~a în orice caz. 17 (Pop; ) De o (sau pentru orice) ~ Pentru orice eventualitate. 18 Împrejurare. 19 Evoluție.
  • ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. La toată întâmplarea = în orice caz. De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – întâmpla.
  • întâmpláre Eveniment, fapt ◊ „«Olelle» este o fericită «întâmplare artistică» în care autor, regizor și actori reușesc să ofere publicului o mică bijuterie, o mostră de viață și artă.” 15 II 85 p. 5 (trad. happening)
  • ÎNTÂMPLÁRE ~ări f. Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental. ◊ Din ~ întâmplător. La ~ cum se va nimeri. La voia ~ării într-un noroc. /v. a întâmpla
  • întâmplare f. ceea ce se întâmplă (în bine sau în rău).


Sinonimul cuvântului întâmplare

Sinonimul cuvântului întâmplare


Testează-te!