Dicționar de sinonime

Sinonime păgânătate

Cuvântul „păgânătate” are următoarele sinonime:

păgânătate ( substantiv )
  • abjecție
  • fărădelege
  • infamie
  • josnicie
  • mișelie
  • mârșăvie
  • nelegiuire
  • nemernicie
  • netrebnicie
  • păgânism
  • ticăloșie
  • turcime
  • păgânime
  • mulțime de păgâni
  • mulțime de turci
  • eretici
  • necredincioși


Sinonime Apropiate

  • infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
  • mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
  • turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie
  • fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
  • josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
  • murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
  • banditism - nelegiuire, crimă, ticăloșie, tâlhărie
  • blestemăție - nelegiuire, ticăloșie, răutate
  • sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
  • impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism
  • micime - puținătate, scurtime, meschinărie, josnicie, impolitețe
  • mitocănie - bădărănie, josnicie, mârlănie, mahalagism
  • bădărănie - mojicie, mitocănie, josnicie, mahalagism

Dex păgânătate

  • păgânătate 1 Păgânism (1). 2 Însușire de a fi păgân (1) păgânăție (2). 3 Stare de păgân (1) păgânăție (3). 4-5 Păcat2 (1-2). 6 Greșeală gravă. 7 Mulțime de păgâni (1) păgânime (1). 8 Neam, popor păgân (2) păgânime (2). 9 Turcime. 10 Epocă anterioară apariției creștinismului Antichitate, păgânism (3).
  • PĂGÂNĂTÁTE 1. Păgânism. 2. Mulțime de păgâni; păgânime; mulțime de turci; turcime. – Păgân + -ătate.
  • PĂGÂNĂTÁTE 1. Păgânism (1). 2. Mulțime de păgâni; păgânime; mulțime de turci; turcime. – Păgân + -ătate.
  • PĂGÂNĂTÁTE f. 1) v. PĂGÂNISM. 2) v. PĂGÂNIME. /păgân + suf. ~ătate
  • păgânătate f. neam păgânesc: păgânătatea e ca pleava vânturată EM. .
  • păgânitate păgânătate
  • PĂGÎNĂTÁTE 1. (Cu sens colectiv) Mulțime mare de păgîni; (în special în trecut) mulțime de turci, armată turcească. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mină. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148 2. Epoca anterioară apariției creștinismului; antichitate. în vremea păginătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE.
  • păgînătáte f. (d. păgîn saŭ lat. pagánitas, -átis). Calitatea de păgîn, păgînizm. Păgînime. Fig. Barbarie: ce păgînătate!
  • PĂGÂNĂTÁTE s. păgânime.
  • PĂGÂNĂTÁTE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie, turcime.


Sinonimul cuvântului păgânătate

Sinonimul cuvântului păgânătate


Testează-te!