Dicționar de sinonime
Sinonime păgânătate
Cuvântul „păgânătate” are următoarele sinonime:
păgânătate ( substantiv )
- abjecție
- fărădelege
- infamie
- josnicie
- mișelie
- mârșăvie
- nelegiuire
- nemernicie
- netrebnicie
- păgânism
- ticăloșie
- turcime
- păgânime
- mulțime de păgâni
- mulțime de turci
- eretici
- necredincioși
Sinonime Apropiate
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
- turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie
- fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
- josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
- murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
- banditism - nelegiuire, crimă, ticăloșie, tâlhărie
- blestemăție - nelegiuire, ticăloșie, răutate
- sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
- impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism
- micime - puținătate, scurtime, meschinărie, josnicie, impolitețe
- mitocănie - bădărănie, josnicie, mârlănie, mahalagism
- bădărănie - mojicie, mitocănie, josnicie, mahalagism
Dex păgânătate
- păgânătate 1 Păgânism (1). 2 Însușire de a fi păgân (1) păgânăție (2). 3 Stare de păgân (1) păgânăție (3). 4-5 Păcat2 (1-2). 6 Greșeală gravă. 7 Mulțime de păgâni (1) păgânime (1). 8 Neam, popor păgân (2) păgânime (2). 9 Turcime. 10 Epocă anterioară apariției creștinismului Antichitate, păgânism (3).
- PĂGÂNĂTÁTE 1. Păgânism. 2. Mulțime de păgâni; păgânime; mulțime de turci; turcime. – Păgân + -ătate.
- PĂGÂNĂTÁTE 1. Păgânism (1). 2. Mulțime de păgâni; păgânime; mulțime de turci; turcime. – Păgân + -ătate.
- PĂGÂNĂTÁTE f. 1) v. PĂGÂNISM. 2) v. PĂGÂNIME. /păgân + suf. ~ătate
- păgânătate f. neam păgânesc: păgânătatea e ca pleava vânturată EM. .
- păgânitate păgânătate
- PĂGÎNĂTÁTE 1. (Cu sens colectiv) Mulțime mare de păgîni; (în special în trecut) mulțime de turci, armată turcească. Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mină. Iar în urma lor se-ntinde falnic armia romînă. EMINESCU, O. I 148 2. Epoca anterioară apariției creștinismului; antichitate. în vremea păginătății, pre Apolon l-au ținut grecii în loc de dumnezeu. ȚICHINDEAL, la CADE.
- păgînătáte f. (d. păgîn saŭ lat. pagánitas, -átis). Calitatea de păgîn, păgînizm. Păgînime. Fig. Barbarie: ce păgînătate!
- PĂGÂNĂTÁTE s. păgânime.
- PĂGÂNĂTÁTE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloșie, turcime.