Dicționar de sinonime
Sinonime păi
Cuvântul „păi” are următoarele sinonime:
păi ( adverb )
- desigur
- vezi bine
Sinonime Apropiate
- paing - păianjen
- speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
- sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
- spoială - văruială, zugrăveală, pospăială, aparență, cositorie
- sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
- temere - teamă, frică, spaimă, angoasă, îngrijorare
- troacă - albie, covată, copaie, jgheab
- tropăi - a juca, a dansa, a țopăi, a sări
- tropoti - a tropăi, a țopăi, a călca zgomotos
- voala - a ascunde, a masca, a umbri, a estompa, a împăienjeni
- zburdalnic - neastâmpărat, nebunatic, jucăuș, zglobiu, zvăpăiat
- zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
Dex păi
- păi2 1 (; paiele de la treierat; ) A aduna și a îndepărta de pe arie. 2 (; paiele de la treierat) A întoarce cu furca și a scutura de boabele rămase. 3 (; ; grâul, paiele de grâu) A îmblăti.
- păi1 , apoi
- PĂI apoi.
- PĂI1 (Familiar, în concurență cu apoi (4); adesea cu rol de interjecție) a) (De obicei întărit prin «da», «desigur», «că», exprimă o afirmație sau o aprobare) Desigur, se înțelege. Păi că bine zici tu, măi babă, așa să facem, răspunse moșneagul. ȘEZ. II 107. b) (Întărește o întrebare retorică) Om stricat, domnule. Păi de ce am dezvorțat-o (= divorțat-o) pe Zița de el, gîndești? CARAGIALE, O. I 50. ◊ (Întărește o interjecție, un îndemn) E departe lotul tău.? – Uite, d-aici, din pădure, încă un plan. – Păi hai să-i dăm drumul mai repede. PREDA, Î. 145. Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept! Ce-a fost bun; păi, uite, mînecile-s reci! COȘBUC P. I 246 b) (Urmat de «dar») Se putea altfel. Am auzit că-i bolnav. Păi dar! c) (Uneori urmat de «de», «dă», exprimă rezervă, ezitare) Cum să spun? Știu eu? Ce cei pe dînsul? – Păi, ce-i vrea să-mi dai. ISPIRESCU, L. 267. Pleci? întrebă el... – Păi, ce să fac? CONTEMPORANUL, VIII 295. (în forma poi) Poi dă, măi femeie, tot ești tu bisericoasă de s-a dus vestea! CREANGĂ, A. 39. d) (Exprimă neîncredere, suspiciune) Păi, cine știe ce ai de gînd! e) (Urmat de «bine», «cum» sau «cum așa», exprimă mirare) Păi cum, omule! - Variantă: poi
- PĂÍ2, păiesc, IV. (Învechit și regional) A curăța aria de paie după treierișul cu caii.