Dicționar de sinonime
Sinonime păstorire
Cuvântul „păstorire” are următoarele sinonime:
păstorire ( substantiv )
- ciobănie
- oierit
- păstorie
- păstorit
- conducere
- ocârmuire
Sinonime Apropiate
- șefie - conducere, direcție, comandă
- for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
- guvernare - conducere, administrare, diriguire, cârmuire, chivernisim, regim, sistem politic
- administrație - conducere, cârmuire, gospodărire, intendență (militară)
- cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
- chiverniseală - căpătuială, îmbogățire, parvenire, pricopseală, gospodărire, administrare, cârmuire, conducere
- comandă - ordin, poruncă, dispoziție, conducere, comandament, șefie
- consiliu - sfat, povață, îndemn, îndrumare, conducere, organ (administrativ)
- direcție - sens, orientare, curs, perspectivă, conducere, șefie
- gestiune - administrare, îngrijire, conducere
- comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
Dex păstorire
- păstorire (Rar) 1 Conducere a animalelor erbivore la pășune. 2 Păzire a animalelor în timp ce pasc. 3-4 Păstorie (1-2). 5-7 Păstorie (4-6).
- PĂSTORÍRE, (Rar) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorit. 2. Conducere, ocârmuire (religioasă). – păstori.
- PĂSTORÍRE, păstoriri, (Rar) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorit. 2. Conducere, ocârmuire (religioasă). – păstori.
- PĂSTORÍRE, păstoriri, Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorie, păstorit. ◊ (Rar) Conducere, ocîrmuire. Dacă el se află căzut în urgisire, Atunci a cui să fie a țării păstorire? MACEDONSKI, O. II 227.
- păstări1 (; plante leguminoase) A scoate boabele din păstăi a păstăi, a postăci.
- păstări2 păstori
- păstori 1 ( oameni) A duce animale erbivore să pască3 (1) a pășuna (2), a păcurări (1). 2 ( oameni) A păzi animale erbivore în timp ce pasc a pășuna (3), a păcurări (2). 3 L-am ~t eu! Îl cunosc bine! 4 Știu la ce te poți aștepta de la el! 5 A păzi terenuri cultivate. 6 (; ; oameni) A urmări. 7 A se ocupa cu păstoritul a ciobăni, a păcurări (3). 8-9 (; ; ) A îndruma conform cu legile bisericii.
- PĂSTORÍ, păstoresc, IV. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ A se ocupa cu păstoritul. 2. (Folosit și ) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.