Dicționar de sinonime
Sinonime patentat
Cuvântul „patentat” are următoarele sinonime:
patentat ( adjectiv )
- brevetat
- evident
- învederat
- notoriu
- patent
- vădit
Sinonime Apropiate
- evident - clar, limpede, indiscutabil, învederat, vădit, notoriu
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- vizibil - evident, clar, vădit, limpede, neîndoielnic
- aparent - nereal, iluzoriu, imaginar, înșelător, părelnic, fals, evident, vădit, vizibil
- explicit - limpede, deslușit, clar, evident, vădit, răspicat, apriat
- proba - a dovedi, a certifica, a atesta, a confirma, a verifica, a experimenta, a evidenția
- pronunțat - accentuat reliefat, subliniat, evidențiat, pregnant, proeminent
- răscunoscut - notoriu, vestit, popular
- reliefa - a profila, a contura, a accentua, a sublinia, a evidenția, a releva
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- străveziu - transparent, limpede, clar, senin, vizibil, evident, manifest, debil, slab
- sublinia - a accentua, a reliefa, a pune în evidență, a evidenția
- tabel - listă, tabelă, grafic, evidență, tablou
- incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
- insista - a stărui, a persista, a persevera, a pistona, a reliefa, a evidenția, a accentua, a sublinia
Dex patentat
- patentat, ~ă 1-22 , (Persoană) căreia i s-a acordat o patentă (1-11). 23 ( invenții; ) Brevetat. 24-25 , (Persoană) care plătește patentă (10). 26 (; ; oameni și însușirile lor) Notoriu. 27 (; ; oameni și însușirile lor; rar) Care are o proastă reputație interlop.
- PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, 1. (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat. 2. (; despre însușirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proastă reputație. – patenta.
- PATENTÁT, -Ă, patentați, -te, (Despre invenții) Pentru care s-a acordat o patentă (1); brevetat.
- PATENTÁT, -Ă Care a obținut o patentă; brevetat. ♦ (, ; despre oameni și însușirile lor) Notoriu, evident, patent. .
- PATENTÁT, -Ă 1. care a obținut o patentă; brevetat. 2. (; despre oameni și însușirile lor) notoriu, evident, patent2. (< fr. patenté)
- patentat a. care plătește patentă.
- *patentát, -ă adj. (fr. petenté). Care posedă o diplomă, o patentă. Fig. Un prost patentat.
- patenta 1-11 A acorda cuiva o patentă (1-11). 12 (; o invenție) A breveta. 13 A supune la patentă (10). 14 (; sârme sau benzi de oțel) A trata termic pentru a mări rezistența la prelucrarea la rece.
- PATENTÁ, patentez, I. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din patenter, patentieren.