Sinonime penitență

Cuvântul „penitență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• regret - remușcare, căință, penitență, pocăință
• mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
• căință - regret, pocăință, remușcare, părere de rău
• strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
• tortură - caznă, chinuire, supliciu, suferință, calvar, canon, schingiuire
• ispăși - a-și lua pedeapsa, a răscumpăra, a plăti, a suferi, a expia
• nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
• caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
• corecție - pedeapsă, bătaie, chelfăneală
• regulă - normă, lege, rânduială, uzanță, disciplină, canon
• amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
• necăji - a supăra, a indispune, a amărî, a mâhni, a întrista, a face sânge rău, a șicana, a sâcâi, a tachina

Dex penitență

• penitență 1 (Rar) Pocăință. 2 Pedeapsă, constând mai ales din post și rugăciuni, impusă de preot, în urma spovedaniei celui care a păcătuit canon. 3 Privațiuni și chinuri trupești pe care unii călugări și le impun, ducând o viață ascetică. 4 Viață ascetică, plină de privațiuni, pe care și-o impune cineva. 5 Pedeapsă (2). 6 (Rar; ) Haine (sau straie) de ~ Haine negre din țesătură groasă, purtate de călugării asceți care practică penitența (3). 7 A face ~ A executa canonul impus de preotul confesor pentru ispășirea păcatelor. 8 (; rar) Privațiuni cauzate de sărăcie. 9 Abstinență.
• PENITÉNȚĂ, penitențe, 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor și care constă mai ales în post și rugăciuni; canon, privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. Pocăință. – Din poenitentia, pénitence, penitenza.
• PENITÉNȚĂ, penitențe, 1. (În practicile creștine) Pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispășirea păcatelor; canon, privațiune (de ordin fizic, material); viață aspră pe care și-o impune cineva. 2. Pocăință. – Din poenitentia, pénitence, penitenza.
• PENITÉNȚĂ, penitențe, 1. (În practicile creștine) Pedeapsă dată de duhovnic la spovedanie (sau pe care și-o impune cineva), pentru ispășirea păcatelor ( canon); privațiune. 2. Pocăință.

Sinonimul cuvântului penitență

Testează-te!