Dicționar de sinonime
Sinonime petic
Cuvântul „petic” are următoarele sinonime:
petic ( substantiv )
- astupătură
- bucată
- cârpă
- fâșie
- limbă
- plasture
- ruptură
- sprânceană
- zdreanță
- ațe
- zdrențe
- folt
- petică
- petec
Sinonime Apropiate
- piesă - element, bucată, unitate, monedă, ban, act, document, hârtie, operă
- sprânceană - fâșie, creastă, muchie (de deal, pădure, lumină)
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
- frecăței - zdrențe
- fund - dos, spate, șezut, bază, temelie, temei, tocător, cârpător, taler
- gastronomie - bucătărie, arta bucatelor
- jerpelitură - zdreanță, ruptură
- număr - cantitate, mulțime, sumă, total, cifră, bucată, exemplar, unitate, talie
- pănură - dimie, aba, postav, stofă, fel, gen, categorie
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- părintesc - patern, strămoșesc
- părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
- penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
- penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
- peremptoriu - indiscutabil, categoric, cert
Dex petic
- petic 1 ( „de”, care indică felul materialului) Bucată, fâșie nu prea mare dintr-o țesătură. 2 Fâșie dintr-un material oarecare. 3 Bucată dintr-un material cu care se repară un obiect rupt sau găurit, aplicându-se peste ruptură, gaură. 4 A-și da în ~ A-și da pe față, a-și arăta, fără voie, anumite cusururi, vicii. 5 A-și trăda lipsa de valoare. 6 (Rar; ) A-și cunoaște ~ul A ști ceea ce i se cuvine. 7 A-și cunoaște slăbiciunile, defectele. 8 A face (pe cineva) ~ă A certa rău. 9 A insulta pe cineva. 10 A istovi pe cineva prin muncă. 11 A coase ~ la ~ A fi foarte zgârcit. 12 A-și găsi (sau, , a-și nimeri) sacul (sau gaura) ~ul Se spune disprețuitor sau ironic, pentru a arăta potrivirea dintre doi oameni, dintre două lucruri fără valoare, fără importanță 13 Platcă la cămășile bărbătești. 14 Val de pănură de circa 40 de metri. 15 (; petec) Pată de murdărie. 16 ( ~ de pământ, ~ de loc, ~ de moșie ) Suprafață mică de teren culțivabil. 17 (; „de”) Suprafață mică de ceva, în raport cu întregul. 18 ~a-vântului Plantă nedefinită mai îndeaproape.