Dicționar de sinonime
Sinonime pitire
Cuvântul „pitire” are următoarele sinonime:
pitire ( substantiv )
- ascundere
- ascuns
- dosire
Sinonime Apropiate
- dosire - ascundere, tăinuire, șterpelire, sustragere, pitire
- secret - tainic, nemărturisit, confidențial, ascuns, misterios, camuflat, mascat, tăinuit, ilegal
- tainic - misterios, enigmatic, secret, ascuns, discret, confidențial, intim, retras, izolat
- tenebros - întunecat, sumbru, neguros, misterios, neclar, tainic, ascuns, învăluit
- zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
- ferit - tăinuit, ascuns, dosnic, adăpostit
- ermetic - etanș, bine închis, obscur, întunecat, ascuns
- incognito - într-ascuns, în taină, discret, nedeclarat, neprevăzut
- latent - ascuns, tainic
- mășcat - ascuns, camuflat, deghizat, acoperit
- misterios - ascuns, enigmatic, tainic
- cabalistic - obscur, magic, misterios, neclar, ascuns, confuz
- disimulat - camuflaj, tăinuit, mascat, deghizat, travestit, ascuns, fals, ipocrit
- enigmatic - ascuns, misterios, tainic, neînțeles, inexplicabil
- furiș - tiptil, pe ascuns, neobservat, furtiv, hoțește
Dex pitire
- pitire 1 Ascundere prin ghemuire într-un spațiu restrâns piteală (1). 2 Ferire spre a nu fi găsit, prins, luat piteală (2). 3 Ciulire a urechilor cailor piteală (3). 4 Micșorare.
- PITÍRE Acțiunea de a (se) piti și rezultatul ei. – piti.
- PITÍRE, pitiri, Acțiunea de a (se) piti și rezultatul ei. – piti.
- piti 1-2 A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3-4 A (se) feri spre a nu fi prins, găsit, luat. 5-6 (Rar; ) A (se) face mic. 7 (; cai) A ciuli urechile.
- PITÍ, pitesc, IV. și A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; a (se) adăposti. – pitic2.
- PITÍ, pitesc, IV. A se ascunde (ghemuindu-se), a se pitula, a se tupila; () a se adăposti. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. STANCU, D. 143. Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. ◊ Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36.
- A SE PITÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) 1) A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec.
- A PITÍ ~ésc tranz. A face să se pitească. /Orig. nec.
- pitì v. a se ascunde ghemuindu-se. .