Dicționar de sinonime
Sinonime poet
Cuvântul „poet” are următoarele sinonime:
poet ( substantiv )
- aed
- autor
- bard
- felibru
- literator
- menestrel
- poetic
- rapsod
- scald
- scoliast
- scriitor
- stihar
- trubadur
- truver
- versuitor
- versificator
- cântător
- stihuitor
- utopist
- visător
Sinonime Apropiate
- bard - poet, versificator, stihuitor
- scriitor - autor, poet, prozator, publicist, dramaturg, diac, logofăt
- metaforic - figurant, poetic, conotativ
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
- sublim - măreț, încântător, minunat, superb, perfect, copleșitor
- șarmant - fermecător, încântător, agreabil, charismatic
- uda - a înmuia, a umezi, a îmbiba, a mura, a spăla, a scălda
- ulcea - oliță, cană, bărdacă
- fascinant - fermecător, încântător, captivant, charismatic
- făptaș - făptuitor, autor, vinovat, acuzat, încriminat
- fermecător - încântător, fascinant, seducător, cuceritor, ademenitor, captivant, delicios, frumos, charismatic
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
- gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
- grămătic - diac, pisar, scrib, scriitor, uricar
Dex poet
- poet, ~ă 1 Persoană care compune poezii. 2 Prozator cu imaginație sau cu talent poetic, liric. 3 Persoană cu fire, sensibilitate și imaginație de poet (1).
- POÉT, -Ă, poeți, -te, și 1. Persoană care creează poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din poiitís, , poeta, poète.
- POÉT, -Ă, poeți, -te, și 1. Persoană care compune poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din poiitís, , poeta, poète.
- POÉT, -Ă, poeți, -te, și Persoană care compune poezii, autor de poezii. Poet am fost, și-n libere cadențe Cîntai amorul. TOPÎRCEANU, B. 89. Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. Cînd privesc zilele de-aur a scripturilor romîne. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. Soția mea e... poetă. NEGRUZZI, S. I 76. ◊ (Metaforic) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt... Ei poeți sînt ai cîmpiei, Șoimul este-al lor despot. COȘBUC, P. I 264. ◊ (Adjectival) Din cauza lipsei, poetul cel mai poet din Valahia este amenințat a-și închide ochii la spital. ALECSANDRI, S. 53. ♦ Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet. Pictorul și poetul naturii care e în Sadoveanu nu putea să nu zugrăvească acest fenomen din natură. IBRĂILEANU, S. 35.
- POÉT, -Ă și Autor de poezii. ♦ Om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet. .