Sinonime ponorî

Cuvântul „ponorî” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• culca - a se întinde, a se așterne, a se lungi, a dărâma, a doborî, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a secera
• capota - a se prăbuși, a cădea
• cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
• doborî - a prăvăli, a răsturna, a trânti, a prăbuși, a dărâma, a răpune, a distruge, a înfrânge, a nimici
• povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
• răsturna - a da peste cap, a prăvăli, a rostogoli, a doborî, a inversa
• slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
• trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
• groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
• hernie - boșorogeală, vătămătură, hâitură, surpătură
• ieftini - a reduce, a micșora, a scădea (prețul)
• împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
• împuțina - a descrește, a se micșora, a se reduce, a diminua, a scădea
• înnopta - a se întuneca, a cădea noaptea, a mânea, a petrece (noaptea)
• întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista

Dex ponorî

• ponorî 1 (; terenuri, construcții ) A se surpa. 2 (; terenuri, construcții ) A se înclina. 3 A rostogoli pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă, într-o prăpastie.
• PONORÎ́, ponorăsc, IV. (; despre terenuri) A se prăbuși, a se surpa. – Din ponor.
• PONORÎ́, ponorăsc, IV. (Regional, despre terenuri) A se prăbuși; a se surpa. Din pricina ploilor, malul, care e înalt în locurile acelea ca de vreo patruzeci de picioare, se ponorîse și casa era în primejdie să rămîie dinspre apă fără părete. CONTEMPORANUL, IV 303. Tradițiunea spune... că odinioară ar fi fost două movile egale, apropiate, care s-au ponorît una către alta. ODOBESCU, S. II 182. ◊ Un potop de grindină colțuroasă și mare cît ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus cu așa putere, că ponora pădurea și lovea de moarte tot ce întîlnea. VISSARION, B. 223.
• A SE PONORÎ́ pers. 3 se ~ăște intranz. (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se surpa; a se dărâma. /Din ponor
• ponori ponorî
• ponorắsc, a -î́ v. tr. (d. ponor). Est. Prefac în ponoare: cutremuru a ponorît locurile. Vechĭ. Arunc în rîpă. V. refl. Cad saŭ mă arunc în rîpă.
• PONORÎ vb. v. prăbuși, prăvăli, rostogoli, surpa.
• ponorî PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. ROSTOGOLI. SURPA.

Sinonimul cuvântului ponorî

Testează-te!