Dicționar de sinonime
Sinonime potențare
Cuvântul „potențare” are următoarele sinonime:
potențare ( substantiv )
- accentuare
- evidențiere
- întărire
- marcare
- relevare
- reliefare
- subliniere
- amplificare
- intensificare
- mărire
Sinonime Apropiate
- expansiune - extindere, extensiune, creștere, dezvoltare, amplificare, augmentare, mărire, lărgire, sporire
- dezvoltare - creștere, amplificare, mărire, extindere, lărgire, evoluție, progres, desfășurare, emanare
- spor - adaos, plus, creștere, mărire, majorare, câștig, beneficiu, supliment, folos
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- idolatrie - divinizare, adorație, proslăvire, preamărire
- majorare - sporire, mărire, creștere, dezvoltare, ridicare, urcare
- nemurire - veșnicie, vecie, eternitate, perpetuitate, supraviețuire, glorie, faimă, mărire, onoare
- amploare - întindere, mărire, dezvoltare, volum, dilatare, expansiune, amplitudine
- creștere - dezvoltare, sporire, mărire, înălțare, înmulțire, extindere, augumentare, educare, cultivare
- elogiu - laudă, preamărire, slăvire, proslăvire, cinstire, panegiric, ditiramb, encomion
- apoteoză - glorificare, preamărire, slăvire, divinizare
- descoperire - dezvăluire, revelare, reliefare, invenție, aflare, găsire
- laudă - elogiu, prețuire, omagiu, apologie, glorificare, mărire, onoare, slavă, cinstire
- slavă - mărire, glorie, faimă, prestigiu, văzduh, atmosferă, eter
- indurație - întărire, durificare, consistență, bătătură
Dex potențare
- potențare 1-4 Dobândire (a unei precizii,) (a unei intensități,) (a unei amplori sau) a unei puteri mai mari. 5 Ridicare a unui număr la putere.
- POTENȚÁRE, potențări, Acțiunea de a (se) potența și rezultatul ei. – potența.
- POTENȚÁRE, potențări, Acțiunea de a potența; intensificare, întărire. D. Bogdan citează un monolog din Macbeth, pentru a arăta că în artă nu e vorba de imitarea naturii, imitarea realității, ci de potențarea realității. GHEREA, ST. CR. II 47.
- POTENȚÁRE Acțiunea de a potența și rezultatul ei. .
- potența 1-2 (A face să dobândească sau) a dobândi o amploare mai mare, o intensitate, o forță, o putere mai ridicată, o precizie, o delimitare mai accentuată a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) întări, a (se) lărgi, a (se) mări. 3 A înmulți un număr cu el însuși. 4 A ridica la o putere.
- potenția potența
- POTENȚÁ, potențez, I. și A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.
- POTENȚÁ, potențez, I. A întări, a intensifica, a mări; a accentua. Școlile decadente nu fac decît să potențeze caracterele ce se pot observa în întreaga literatură contemporană. IONESCU-RION, C. 104.
- POTENȚÁ I. (Rar) A întări, a intensifica. .
- POTENȚÁ tr., a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)