Dicționar de sinonime
Sinonime prețăluire
Cuvântul „prețăluire” are următoarele sinonime:
prețăluire ( substantiv )
- apreciere
- calcul
- calculare
- estimare
- estimație
- evaluare
- măsurare
- prețuire
- socotire
Sinonime Apropiate
- prețuire - cinstire, apreciere, considerare, stimă, admirație
- calificativ - apreciere, etichetă, notă, prețuire, epitet
- considerație - stimă, respect, prețuire, cinstire, apreciere, prestigiu, reputație, părere, opinie
- credit - împrumut, veresie, datorie, prețuire, apreciere, prestigiu, autoritate, reputație, stimă
- dispreț - desconsiderare, nesocotire, subapreciere
- calcul - socoteală, operație, evaluare
- preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
- schepsis - socoteală, calcul, judecată, rațiune
- specula - a combina, a calcula, a preconiza, a profita, a înșela, a trage pe sfoară
- speculație - combinație, calcul, speculă
- ignorare - neglijare, omitere, nesocotire, uitare
- număra - a socoti, a calcula, a înșira, a cuprinde, a conține, a include, a îngloba, a fi, a se afla
- măsura - a cântări, a calcula, a evalua, a chibzui, a determina, a fixa, a stabili, a aprecia, a analiza
- nenumărat - incalculabil, infinit, colosal, imens, nesfârșit
- operație - intervenție, acțiune, lucrare, afacere, tranzacție, calcul, socoteală
Dex prețăluire
- prețăluire 1 Evaluare. 2 Prețuire (1). 3 Tocmeală.
- PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, ( și ) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – prețălui.
- PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, (Învechit și popular) Faptul de a prețălui; evaluare. Oferă un preț sau face o prețăluire. C. PETRESCU, A. 325. După două ceasuri de prețăluiri și operații aritmetice, rămaseră amîndoi... uitîndu-se unul la altul. VLAHUȚĂ, la CADE.
- prețălui / ~esc / preț + -ălui] 1-4 (; bunuri care pot fi vândute) A prețui (1-4). 5-6 A prețui (10-11). 7 A se tocmi.
- prețelui prețălui
- prețeluire prețăluire
- prițilui prețălui
- PREȚĂLUÍ, prețăluiesc, IV. ( și ) A prețui, a evalua. – Preț + -ălui.
- PREȚĂLUI, prețăluiesc, IV. (învechit și popular) A aprecia (în bani) valoarea unui obiect; a evalua. Măria-sa cercetă darurile, cumpănindu-le în mini și prețăluindu-le. SADOVEANU, Z. C. 243. Erau 23 și tot bucăți măricele, unele cît un ban de zece; îi măsurăm și-i prețăluiam. VLAHUȚĂ, O. A. II 264. ♦ A pune preț pe ceva; a cinsti după merit; a aprecia. Oamenii prețăluiau cîntarea lăutarului. PAS, L. I 9.
- prețăluĭésc, V. prețuĭesc.