Dicționar de sinonime
Sinonime pribegit
Cuvântul „pribegit” are următoarele sinonime:
pribegit ( adjectiv )
- expatriat
- fără adăpost
- fără căpătâi
- plecat în pribegie
- pribeag
- pribegitor
- rătăcitor
Sinonime Apropiate
- hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
- emigrant - expatriat, exilat, pribeag, băjenar
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- migrator - călător, pribeag, nomad
- băjenar - pribeag, fugar, refugiat
Dex pribegit
- pribegit, ~ă / : ~giți, ~e / pribegi] 1 Care își părăsește locul natal, țara, spre a se refugia în alt loc. 2 Care trăiește într-un loc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 Care rătăcește din loc în loc (rar) pribegitor.
- PRIBEGÍT (Rar) Faptul de a pribegi. – pribegi.
- PRIBEGÍT, -Ă, pribegiți, -te, 1. Fără căpătîi, fără adăpost. Pe lîngă mese lunge stătea posomorită, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. EMINESCU, O. I 56. 2. Plecat în pribegie; plecat din țara lui. () Eu la foc privesc Și mă-nveselesc, Căci din depărtare văd sosind în țară Pasări pribegite, oaspeți blînzi de vară. ALECSANDRI, P. A. 135.
- PRIBEGÍT, -Ă, pribegiți, -te, Pribeag. – pribegi.
- pribegit a. 1. rătăcitor: când păsări pribegite se ’ntorc voios în țară AL.; 2. expatriat: boierii pribegiți în Ardeal OD.
- pribegít, -ă adj. (d. pribegesc). Pribeag.
- prebegi pribegi
- pribăgi pribegi
- pribegi 1 A-și părăsi locul natal, țara a emigra, a se refugia. 2 A trăi într-un loc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 A rătăci din loc în loc a hoinări, a peregrina.
- pribeji pribegi