Sinonime prichindel

Cuvântul „prichindel” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• țânc - copil, băiețaș, copilaș, puști
• părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
• pietroi - bolovan, stâncă
• potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
• prunc - copil, țânc, minor
• sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
• stârpitură - pocitanie, avorton, lepădătură, pitic
• sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic
• vârcolac - pricolici, strigoi, fantomă, spectru
• vâscos - semilichid, gelatinos, cleios, lipicios
• zeflemisi - a ironiza, a batjocori, a înțepa, a lua peste picior, a râde de...
• zvârli - a arunca, a împrăștia, a lepăda, a risipi, a cheltui, a se năpusti, a proiecta
• fetișcană - adolescentă, tânără, puștancă, fată
• galopa - a fugi, a goni, a alerga, a o lua la picior
• gelos - bănuitor, temător, suspicios, zuliar, invidios, pizmaș, ranchiunos

Dex prichindel

• prichindel 1-2 , (Persoană) care este mică de statură (rar) prichinduță (1). 3-4 , (Personaj din basmele populare) care este mic de statură, de obicei vioi și poznaș pitic, (rar) prichinduță (2). 5-6 , (Animal sau obiect) de dimensiuni mici. 7-8 , (Băiat) care este foarte tânăr, scund, adesea sprinten și zburdalnic pici, puști. 9 Clește folosit la scos cuie sau la potcovit caii.
• PRICHINDÉL, prichindei, Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. –
• PRICHINDÉL, prichindei, Om mic de statură, vioi și poznaș ( pitic); copil mic (sprinten și vioi). Mamă, mamă – a strigat întorcînd capul spre odaia cealaltă. – Uite ce prichindei. PAS, Z. I 74. Sadoveanu ne duce într-o lume de basme. Apariția prichindeilor e un basm adevărat. IBRĂILEANU, S. 9. ◊ (Precizat prin «om», «copil») Un prichindel de copil i-a adus și omului de mîncare. GÎRLEANU, L. 39. Odată, cînd se plimba singură printr-o pădure și plîngea de nenorocul ei, se pomenește fata că-i iese înainte un prichindel de om, șchiop și cam ghebos, o pocitură. CARAGIALE, S. N. 277. (Rar, vorbind de animale) Jap era un prichindel. GALACTION, O. I 304. ◊ Orice snop e-un prichindel Cu lungi plete aurii. D. BOTEZ, F. S. 87.
• PRICHINDÉL ~i m. 1) Om de statură mică, isteț și poznaș (mai ales în basmele populare). 2) Copil mic; prâslea; puradel. /Orig. nec.

Sinonimul cuvântului prichindel

Testează-te!