Dicționar de sinonime
Sinonime princiar
Cuvântul „princiar” are următoarele sinonime:
princiar ( adjectiv )
- abundent
- bogat
- copios
- îmbelșugat
- îndestulat
- principesc
- prințesc
- măreț
- fastuos
- magnific
- pompos
Sinonime Apropiate
- copios - abundent, îmbelșugat, bogat, îndestulat
- luxos - fastuos, pompos, strălucit, splendid, grandios, magnific, bogat, scump, costisitor
- fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid
- mănos - roditor, fertil, bogat, îmbelșugat, abundent, profitabil, rentabil, bănos, lucrativ
- opulent - bogat, abundent, îmbelșugat, voluminos, plin, încărcat
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
- îmbelșugat - bogat, opulent
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
- magnific - măreț, grandios, splendid, minunat, impozant, impresionant, somptuos, strălucit, semeț
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
- abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
- belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
- bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
Dex princiar
- princiar, ~ă , 1 Care aparține unui prinț (2) principesc (1), prințesc (1). 2 Privitor la prinț (2) principesc (2), prințesc (2). 3 De prinț (2) principesc (3), prințesc (3). 4 Care emană de la un prinț (2) principesc (4), prințesc (4). 5 În care au domnit prinții (2) principesc (5), prințesc (5). 6 Demn de un prinț (2) principesc (6) prințesc (6). 7 Care impresionează prin aspect, bogăție, lux. 8 Ca un prinț (2).
- PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, Care aparține unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ Măreț; bogat, îmbelșugat; somptuos. – Din princier.
- PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, 1. De prinț, al unui prinț. Din oraș princiar cu mari întărituri războinice, se schimbă și... începe să i se ridice valoarea comercială. SAHIA, U.R.S.S. 40. De față toți se află în sala princiară. MACEDONSKI, O. I 249. 2. Măreț, pompos, bogat, îmbelșugat. Egumenul le dete o masă princiară. BOLINTINEANU, O. 434. – Pronunțat: -ci-ar.
- PRINCIÁR, -Ă 1. De prinț, al unui prinț. 2. Somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. .
- PRINCIÁR, -Ă 1. de prinț, al unui prinț. 2. somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. (< fr. princier)
- PRINCIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de prinț; propriu prinților. 2) fig. Care impune prin bogăție și fast. /<fr. princier
- princiar a. 1. ce ține de un principe sau de o principesă: familie princiară; 2. demn de un principe, măreț, splendid: lux princiar.