Dicționar de sinonime
Sinonime prorocire
Cuvântul „prorocire” are următoarele sinonime:
prorocire ( substantiv )
- prezicere
- oracol
- prevestire
- previziune
- profeție
- prorocie
- predicțiune
- prevestit
- hrismos
- menire
- plaz
- plăzuit
- plăzuitură
- prezisă
- prorocestvie
- prorocitură
- vestire
- proorocire
Sinonime Apropiate
- prezicere - prevestire, previziune, oracol, profeție, vestire
- prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
- pronostic - prezicere, anticipare, prevestire
- presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
- previziune - prezicere, prevedere, anticipare, prognoză
- prognoză - previziune, pronostic, prezicere
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
- ulucă - zaplaz, gard, împrejmuire, scândură
- umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
- vizionar - prezicător, profet, prevăzător, profetic, prevestitor
Dex prorocire
- prorocire 1-2 Prezicere a viitorului de către un proroc (1, 4). prevestire, prezicere, profeție, prorocie, plaz2, prorocestvie, prorocitură (1), prorocenie. 3 Orație de nuntă care prevestește viitorul tinerilor căsătoriți.
- PROROCÍRE, prorociri, Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. – proroci.
- PROROCÍRE, prorociri, Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce se prorocește, prezicere, prevestire, prorocie. Prorocirile mele sînt mai vrednice de crezare decît ale prorocului Ilie. VORNIC, P. 191. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic (= se ridică). EMINESCU, O. I 45.
- PROROCÍRE ~i f. 1) v. A PROROCI. 2) Fapt prezis de un proroc; profeție. /Din a proroci
- prooroci proroci
- proorocire prorocire
- proroci 1 A prezice viitorul, voința divină a prevesti, a profetiza, a profeți, a prorocestvui. 2 A prevedea și a anunța evenimente viitoare. 3 A propovădui (1).
- PROOROCÍ IV proroci.
- PROOROCÍRE prorocire.
- PROROCÍ, prorocesc, IV. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. – Din proroc.
Sinonimul cuvântului prorocire