Dicționar de sinonime
Sinonime prostănac
Cuvântul „prostănac” are următoarele sinonime:
prostănac ( substantiv )
- prost
prostănac ( adjectiv )
- bleg
- nătăfleț
- nătărău
- nătâng
- neghiob
- nerod
- netot
- prost
- stupid
- tont
- tontălău
- năuc
- haplea
- flaimuc
- nătântoc
- prostan
- prostatic
- prostănatic
- șui
- bleot
- hăbăuc
- mangosit
- metehău
- meteleu
- motoflete
- motolog
- mutălău
- natantol
- năbârgeac
- nătăbâz
- nătânt
- nătrui
- nătruț
- năvleg
- năvligos
- nerodoi
- pliurd
- ponc
- pricăjit
- puncău
- tălălău
- tălâmb
- tontan
- tontolete
- tontolog
- balamut
- bleomb
- bobletic
- bobleț
- cherapleș
- chiomb
- lud
- năhui
- nebleznic
- șuietic
- tanău
- tălășman
- tărăntuc
- tontovan
- budala
- fleț
- găgăuță
- gogoman
- zevzec
- sec
Sinonime Apropiate
- zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
- găgăuță - prostănac, bleg, fleț, neghiob, gogoman
- gogoman - nătăfleț, prostănac, neghiob
- mutălău - prostănac, netot, nătâng
- nerod - prost, neghiob, prostănac, nătâng, imbecil
- fleț - bleg, prostănac
- căscat - deschis, holbat, zgâit, zăpăcit, gură-cască, uituc, neatent, nătăfleț, prostănac
- imbecil - neghiob, prost, nerod, netot, cretin, tâmpit, idiot
- mangosit - nătăfleț, nătâng
- nătăntol - nerod, neisprăvit, netot
- neghiob - nerod, netot, prost, redus
- agramat - incult, prost, stupid, neinstruit, prostănac
- constipat - încuiat, stupid, prostănac
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- gogomănie - neghiobie, prostie
Dex prostănac
- prostănac 1-2 , (Om) lipsit de inteligență prost (53-54). 3 (Rar) Prostesc (3).
- PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, , și (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + -ac.
- PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, , și (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ Care denotă prostie. – Prostan + -ac.
- PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -e, Prost, mărginit, bleg, nătîng. Numai un hoț prostănac, fără nici un grăuncior de înțelepciune, stăruiește mai mult decît se cuvine într-un loc unde a săvîrșit o faptă. SADOVEANU, O. E. 148. El se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui; se arăta prostănac. ISPIRESCU, E. 229. Un om cam prostănac se însurase c-o femeie frumoasă și deșteaptă. ȘEZ. V 159. ◊ (Substantivat) Prostănacul de Ungureanu se duce mereu- mereu pe la ea. REBREANU, I. 113. ♦ Care denotă prostie. O frumusețe prostănacă este un farmec mort. DELAVRANCEA, H. T. 49.
- PROSTĂNÁC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care vădește lipsă de caracter și de inteligență; bleg. /prostan + suf. ~ac
- prostănac a. și m. tare prost.
- prostănác, -ă adj. și s. (d. prostan). Vest. Fam. Cam prost, fără minte: o femeĭe prostănacă, o prostănacă. – Și -năŭ m. (Pan).
- mondrea Om prost prostănac.
- prostinac, ~ă prostănac
- prostonac, ~ă prostănac
Antonime prostănac
- Prostănac ≠ ager, deștept, înțelept, isteț
Sinonimul cuvântului prostănac