Dicționar de sinonime
Sinonime răsunare
Cuvântul „răsunare” are următoarele sinonime:
răsunare ( substantiv )
- sunet
- vuire
- vuit
- zgomot
Sinonime Apropiate
- zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
- palataliza - a înmuia (sunetele)
- tropoti - a tropăi, a țopăi, a călca zgomotos
- turui - a pălăvrăgi, a trăncăni, a sporovăi, a hurui, a face zgomot
- vacarm - hărmălaie, larmă, balamuc, zgomot
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- zdrăngăni - a zăngăni, a face zgomot
- fonetism - rostire, pronunțare, pronunție, sunet, sonoritate (limbaj)
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- gălăgie - tărăboi, balamuc, larmă, zgomot, zarvă, hărmălaie, vacarm
- hărmălaie - larmă, gălăgie, zgomot, zarvă, tărăboi, tămbălău, vuiet, balamuc, tam-tam
- larmă - gălăgie, zgomot, hărmălaie
- balamuc - ospiciu, casă de nebuni, tărăboi, zgomot, gălăgie, larmă
- bruiaj - perturbare, tulburare, larmă, zgomot
- clefăi - a molfăi, a mesteca (zgomotos)
Dex răsunare
- răsunare 1 Sunet prelung. 2 Zgomot. 3 Sunet muzical. 4 Melodie. 5 Izbândă.
- RĂSUNÁRE, răsunări, (Rar) Acțiunea de a răsuna și rezultatul ei; sunet; zgomot. – răsuna.
- RĂSUNÁRE, răsunări, (Rar) Acțiunea de a răsuna și rezultatul ei; sunet, zgomot. Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stînci căciule. EMINESCU, O. IV 134.
- răsuna 1 A suna tare și prelung. 2 A se auzi (până) departe. 3 A produce sunete puternice și prelungi. 4 ( spațiul în care se produc zgomotele; adesea însoțit de determinări introduse prin prepoziția „de”) A se umple de sunete puternice (și a le retrimite prin ecou) a vui. 5 A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat. 6 A produce o rezonanță în sufletul cuiva. 7 A vibra. 8 A fi renumit. 9 A face cunoscut.
- RĂSUNÁ, 3 răsúnă, I. 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. – resonare.