Sinonime turui

Cuvântul „turui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sporovăi - a povesti, a discuta, a se întreține, a trăncăni
• flecări - a trăncăni, a îndruga, a pălăvrăgi
• clămpăni - a flecări, a turui, a pălăvrăgi, a clănțăni
• trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
• tropoti - a tropăi, a țopăi, a călca zgomotos
• turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
• vacarm - hărmălaie, larmă, balamuc, zgomot
• zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
• zdrăngăni - a zăngăni, a face zgomot
• flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
• gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
• gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
• gălăgie - tărăboi, balamuc, larmă, zgomot, zarvă, hărmălaie, vacarm
• guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
• hărmălaie - larmă, gălăgie, zgomot, zarvă, tărăboi, tămbălău, vuiet, balamuc, tam-tam

Dex turui

• TURUÍ, túrui, IV. ( și ) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.
• TURUÍ, turui, IV. ( și ) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.
• TURUÍ, túrui, IV. 1. (Despre persoane, mai ales în ) A-i turui gura = a vorbi repede și mult, a avea un debit verbal deosebit de mare (fără a spune lucruri importante). Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158. Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, D. 434. Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112. Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, S. N. 280. 2. (Despre porumbei și turturele) A gurlui. Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23. Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. MAT. FOLK. 1121. Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181. 3. A hurui (1). Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. MAT. FOLK. 77. ◊ S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG.

Sinonimul cuvântului turui

Testează-te!