Dicționar de sinonime
Sinonime recădea
Cuvântul „recădea” are următoarele sinonime:
recădea ( verb )
- a reveni
- a cădea la loc
- a se prăbuși din nou
Sinonime Apropiate
- cuveni - a se cădea, a-i reveni, a trebui, a cadra, a se cere, a se impune, a merita, a avea dreptul
- capota - a se prăbuși, a cădea
- prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
- răzgândi - a-și schimba părerea, a reveni, a retracta
- serviabil - săritor, amabil, îndatoritor, complezent, prevenitor, inimos
- slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- vestit - anunțat, informat, prevenit, prezis, celebru, faimos, reputat, cunoscut, strălucit
- ieftini - a reduce, a micșora, a scădea (prețul)
- incumba - a i se impune, a-i reveni, a fi dator, obligat
- împăca - a domoli, a liniști, a calma, a îmbuna, a împăciui, a mulțumi, a satisface, a (se) reconcilia, a cădea de acord
- împuțina - a descrește, a se micșora, a se reduce, a diminua, a scădea
- înapoia - a restitui, a plăti, a returna, a rambursa, a reda, a reîntoarce, a remite, a reveni, a se întoarce
- îndatoritor - binevoitor, atent, serviabil, politicos, prevenitor
- înnopta - a se întuneca, a cădea noaptea, a mânea, a petrece (noaptea)
Dex recădea
- recădea 1 A se prăbuși din nou. 2 A se lăsa din nou în jos. 3 A reveni la nivelul sau la starea anterioară. 4 A cădea la loc. 5 (; „în”) A fi cuprins din nou de ceva. 6 A se întoarce din nou la ceva sau în ceva a reveni. 7 A ~ pe gânduri A redeveni îngândurat.
- RECĂDEÁ, recád, II. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – re- + cădea.
- RECĂDEÁ, recád, II. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Re1- + cădea.
- RECĂDEÁ, recád, II. 1. A cădea, a se prăbuși din nou, a se răsturna. Te-ai dus... murmură el c-o resignație dureroasă, recăzînd cu capul în perini. EMINESCU, N. 80. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. Popa Tonea a intrat în barcă și a șezut între oamenii simpli și tihniți, ai căror mușchi puternici, în lupta cu undele, se umflau și recădeau ca unda. GALACTION, O. I 195. Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Cînd pe păduri de brad Alunecă luna. EMINESCU, O. I 219. După ce rîsese – cine știe de ce? – ea lăsă perdeaua să recadă. id. N. 71. ♦ (Rar) A reveni, a se întoarce din nou la ceva. Biata femeie se muncea să-și aducă aminte ce învățase și, după fiecare forțare neizbutită, recădea în limba ei sîrbească, din care popa Tonea nu înțelegea mai nimic. GALACTION, O. I 190.
- RECĂDEÁ I. A cădea din nou. ♦ A reveni, a se întoarce din nou la ceva. .