Dicționar de sinonime
Sinonime recompunere
Cuvântul „recompunere” are următoarele sinonime:
recompunere ( substantiv )
- reconstituire
- recompoziție
- întregire
- refacere
- reconstituție
- reconstrucție
- reconstruire
- rescriere
- restructurare
- sinteză
Sinonime Apropiate
- inovație - invenție, înnoire, prefacere, modernizare, noutate
- adaos - completare, supliment, anexă, addenda, apendice, întregire
- cârpeală - cârpire, reparație, refacere (superficială), lucru de mântuială, peticire
- compendiu - conspect, sinteză, rezumat, breviar
- complement - adaos, întregire, completare, (gram.) obiect
- conspect - compendiu, sinteză, rezumat
- contragere - strângere, reducere, contracție, sinteză
- convalescență - refacere, întremare, însănătoșire
- breviar - compendiu, sinteză
- completare - întregire, împlinire, adăugire, supliment, adaos, anexă
Dex recompunere
- recompunere Reconstituire a unui obiect, structură din elementele în care a fost descompus.
- RECOMPUNÉRE, recompuneri, Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – recompune.
- RECOMPÚNERE, recompuneri, Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – recompune.
- RECOMPÚNERE, recompuneri, Acțiunea de a recompune și rezultatul ei.
- RECOMPÚNERE Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. .
- recompune A reconstitui un obiect, structură din elementele în care a fost descompus.
- RECOMPÚNE, recompun, III. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – re- + compune (după recomposer).
- RECOMPÚNE, recompun, III. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după recomposer).
- RECOMPÚNE, recompún, III. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325.
- RECOMPÚNE III. A compune la loc, din nou. .