Dicționar de sinonime

Sinonime complement

Cuvântul „complement” are următoarele sinonime:

complement ( substantiv )
  1. adaos, întregire, completare
  2. (gram.) obiect
Alte sinonime:
  • obiect
  • alexină
  • complinire
  • addendum
  • anexă
  • apendice
  • în plus
  • codicil
  • post-scriptum
  • primă
  • extensie
  • supliment


Sinonime Apropiate

  • adaos - completare, supliment, anexă, addenda, apendice, întregire
  • completare - întregire, împlinire, adăugire, supliment, adaos, anexă
  • garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
  • complementar - suplimentar, întregitor, adaos
  • subsidiar - complementar, auxiliar, secundar
  • spor - adaos, plus, creștere, mărire, majorare, câștig, beneficiu, supliment, folos
  • flata - a măguli, a adula, a linguși, a perla, a complementa
  • apendice - anexă, adaos, supliment
  • beneficiu - câștig, dobândă, avantaj, folos, adaos
  • codița - adaos, înfloritură, peduncul, pețiol
  • digresiune - divagare, parafraze, ocol, adaos, paranteză
  • exces - exagerare, abuz, necumpătare, excedent, surplus, adaos
  • addenda - adaos, supliment
  • aport - contribuție, participare, adaos
  • obiect - lucru, materie, disciplină, domeniu, specialitate, scop, țintă, obiectiv, țel

Dex complement

  • complement2 compliment2
  • complement1 1 Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi complinire. 2 ~ul unui unghi Unghi ce trebuie adăugat la un altul pentru a constitui un unghi drept. 3 ~ul unei stele Distanță a unghiului la zenit. 4 ~ul unui număr Număr care trebuie adunat la un număr dat pentru a obține o unitate de ordin imediat superior ordinului unității sale celei mai înalte. 5 ~ul unui interval Ceea ce lipsește pentru a obține o octavă. 6 Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 7 Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității.
  • COMPLEMÉNT, complemente, 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul sangvin și care participă la procesul imunității. – Din complément, complementum.
  • COMPLEMÉNT, complemente, 1. Ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. 2. Parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb. 3. Substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității. – Din complément, complementum.


Sinonimul cuvântului complement

Sinonimul cuvântului complement


Testează-te!