Sinonime renunța

Cuvântul „renunța” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lăsa - a părăsi, a abandona, a renunța, a lepăda, a ceda, a îngădui, a permite, a admite, a învoi
• părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
• lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
• părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
• priva - a lipsi, a renunța
• abandon - părăsire, renunțare, delăsare
• dispensa - a renunța, a se lipsi de, a scuti, a ușura dispensam, policlinică
• văduvi - a lipsi, a priva (de ceva)
• ieși - a pleca, a se duce, a merge, a părăsi, a se deplasa, a se depărta, a rezulta, a reieși, a decurge
• ignora - a nu ști, a nu cunoaște, a bâjbâi, a neglija, a nu lua în seamă, a lăsa deoparte, a omite
• abdica - a renunța, a abandona
• declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
• desista - a renunța
• excepta - a exclude, a nu cuprinde, a lăsa deoparte
• evacua - a goli, a elimina, a libera, a părăsi, a pleca, a lăsa

Dex renunța

• renunța 1-2 (De obicei urmat de determinări) A se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva a abandona. 3-4 (De obicei urmat de determinări) A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva) a abandona (1).
• RENUNȚÁ, renúnț, I. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din renoncer, renuntiare.
• RENUNȚÁ, renúnț, I. (Adesea cu determinări introduse prin «la») A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva); a se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva. Se gîndi o clipă să renunțe să se mai ducă în oraș. DUMITRIU, N. 105. Încercă să-și ia un aer melancolic, dar lucrul era așa de nepotrivit cu firea lui veselă, că renunță numaidecît. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13.
• RENUNȚÁ I. A părăsi (de bună voie ceva), a se lăsa de ceva. .
• RENUNȚA intr. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bunăvoie ceva sau pe cineva). (< fr. renoncer, lat. renuntiare)
• A RENUNȚÁ renúnț 1. tranz. A nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai vrea). A renunțat să participe. 2. intranz. 1) A înceta de a mai râvni (la ceva). ~ la anumite privilegii. 2) A se retrage în mod benevol. ~ la putere. 3) A înceta de a practica, de a exercita. ~ la un drept. 4) A înceta de a mai întrebuința. ~ la fumat. /
• renunțà v. 1. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bună voie): a renunța la plăceri; 2. a se lepăda: a renunța la o succesiune.

Antonime renunța

• A renunța ≠ a accepta

Sinonimul cuvântului renunța

Testează-te!