Dicționar de sinonime
Sinonime dispensa
Cuvântul „dispensa” are următoarele sinonime:
dispensă ( substantiv )
- scutire
- permisie
Alte sinonime:
- autorizație
- îngăduință
- dispensa
dispensa ( verb )
- a renunța, a se lipsi de
- a scuti, a ușura dispensam, policlinică
Alte sinonime:
- a se lipsi
- scuti
Sinonime Apropiate
- priva - a lipsi, a renunța
- scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
- amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- taclale - taifas, discuții, dialog, cozerie
- taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
- tratative - negocieri, discuții
- umple - a împlini, a completa, a ticsi, a întregi, a încălca, a molipsi, a contamina, a capta, a lua
- văduvi - a lipsi, a priva (de ceva)
- vital - esențial, fundamental, indispensabil
Dex dispensa
- dispensa 1 A permite. 2 A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire 3 (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A se lipsi de cineva sau de ceva. 4 (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A renunța la...
- DISPENSÁ, dispensez, I. 1. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din dispenser, dispensare.
- DISPENSÁ, dispensez, I. 1. A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renunța la... Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. ROM. 1953, 2, 35. Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170. 2. A scuti (pe cineva) de o obligație, de o îndatorire. Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar. ♦ A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...; a scuti. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169.
- DISPENSÁ I. 1. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. .
- DISPENSÁ I. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)
- A DISPENSÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare
- A SE DISPENSÁ mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodități. /<fr. dispenser, lat. dispensare