Sinonime repugna

Cuvântul „repugna” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• displăcea - a-i repugna, a-i fi neplăcut, a nu fi pe plac
• potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
• șoca - a frapa, a contraria, a surprinde (neplăcut), a epata, a izbi
• vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
• viceversa - invers, contrar, reciproc
• intriga - a contraria, a surprinde, a uimi, a stârni, a îngrijora
• izbi - a lovi, a bate, a da, a păli, a ciocni, a frapa, a impresiona, a surprinde, a contraria
• împotrivă - contra, contrar, în opoziție
• advers - contrar, opus, potrivnic, antinomic, antagonic
• antipatie - resentiment, repulsie, aversiune, pornire, detestare, repugnanță
• antiteză - opoziție, antinomie, contrarietate
• consterna - a contraria, a întrista, a nedumeri, a uimi
• dezgustător - respingător, neplăcut, repugnant, detestabil, displăcut, execrabil, dezagreabil, oribil, scârbos
• distonant - nepotrivit, diferit, contrar
• divergent - diferit, deosebit, contrar, contradictoriu

Dex repugna

• repugna 1 A-i produce cuiva silă, oroare. 2 A-i displăcea profund. 3 (Rar) A nu se potrivi cu... 4 (Rar) A fi opus, contrar.
• REPUGNÁ, 3 repúgnă, I. A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din répugner, repugnare.
• REPUGNÁ, 3 repúgnă, I. (Construit cu dativul) A produce silă sau dezgust; a displăcea profund. Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, SP. CR. 101.
• REPUGNÁ I. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. .
• REPUGNÁ intr. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund. (< fr. répugner, lat. repugnare)
• A REPUGNÁ pers. 3 repúgnă intranz. livr. A inspira repugnanță; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, lat. repugnare
• repugnà v. 1. a fi contrar: aceasta repugnă caracterului meu; 2. a simți repugnanță: ea repugnă acestei căsătorii; 3. a inspira desgust: intrigile îmi repugnă.
• *repúgn și -éz, a -á v. intr. (lat. repugnare. a lupta contra. V. pumn). Numaĭ la persoana III: a-țĭ repugna (un lucru, o persoană), a-țĭ displăcea adînc.
• REPUGNÁ vb. v. displăcea.
• REPUGNA a-i displăcea. (Îmi ~ să fac acest lucru.)

Antonime repugna

• A repugna ≠ a atrage

Sinonimul cuvântului repugna

Testează-te!