Sinonime revelație

Cuvântul „revelație” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• descoperire - dezvăluire, revelare, reliefare, invenție, aflare, găsire
• spovedanie - mărturisire, confidență, destăinuire, spovadă
• fler - intuiție, instinct, perspicace, miros
• idee - gând, judecată, opinie, părere, concept, intuiție, viziune, principiu, crez
• instinct - simț, intuiție, pornire
• mărturie - declarație, depoziție, atestare, dovadă, probă, indicație, adeverire
• confesiune - confidență, mărturisire, destăinuire, spovedanie, religie, credință
• confidență - destăinuire, împărtășire
• curiozitate - interes, dorință, indiscreție, insinuare, ciudățenie, năzdrăvănie, bizarerie, bazaconie, drăcie
• denotație - semnificație, înțeles, cuprindere, dovadă, revelație
• depoziție - mărturie, declarație
• manifest - proclamație, declarație, program
• prevedere - intuiție, anticipare, presimțire, deducție, bănuială, grijă, atenție, prudență, preliminare

Dex revelație

• revelație 1 Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui adevăr ascuns, a unui fenomen neobservat, a unui tâlc 2 Lucru relevat. 3 A fi o ~ A depăși așteptările a surprinde, a uimi. 4 Dezvăluire a voinței lui Dumnezeu, făcută unor persoane dotate cu facultăți supranaturale. 5 Deșteptare.
• REVELÁȚIE, revelații, Actul descoperirii a ceva necunoscut sau chiar a ceea ce este descoperit; lucru revelat. ◊ A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (Rel.) Actul prin care se descoperă sau se face cunoscută divinitatea. – Din révélation, revelatio, -onis.
• REVELÁȚIE, revelații, Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; lucru revelat. ◊ A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (În concepțiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa anumitor persoane. – Din révélation, revelatio, -onis.
• REVELÁȚIE, revelații, Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui adevăr ascuns, a unui fenomen neobservat, a unui talent etc.; lucru revelat. Se oprește ca străbătut de o revelație. SEBASTIAN, T. 83. Simțea foarte deslușit o nemărginită mulțumire ca și cînd încetul cu încetul întreaga lui ființă s-ar fi topit într-o imensă revelație. REBREANU, P. S. 153. ◊ A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat. Tînărul pianist a fost o revelație. – Variantă: revelațiúne (GALACTION, O. I 243)

Sinonimul cuvântului revelație

Testează-te!