Dicționar de sinonime
Sinonime risipă
Cuvântul „risipă” are următoarele sinonime:
risipă ( substantiv )
- abundență
- belșug
- bogăție
- cădere
- dărăpănare
- dărăpănătură
- dărâmare
- dărâmat
- dărâmătură
- devastare
- dispersare
- dispersie
- distrugere
- îmbelșugare
- împrăștiere
- îndestulare
- înfrângere
- învingere
- năruire
- năruit
- năruitură
- nimicire
- paragină
- pârjolire
- prăbușire
- prăbușitură
- prăvălire
- prisos
- pustiire
- răsfirare
- răspândire
- răzlețire
- risipire
- ruină
- surpare
- surpat
- surpătură
- istravă
- jaf
- irosire
- iroseală
- pierdere
- risipă
- prăpădire
- părăduială
- prăpăd
Sinonime Apropiate
- îmbelșugare - belșug, abundență, îndestulare, opulență, prisos
- abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
- belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
- dărâmătură - surpătură, ruină, șandrama
- prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
- iroseală - risipă, prăpăd, cheltuire, nimicire
- bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
- cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
- prisos - excedent, surplus, prisosință, belșug, abundență
- diseminare - împrăștiere, difuziune, dispersare, răspândire
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- berechet - belșug, prisos, opulență, abundență, huzur
- epavă - ruină, resturi, dărâmături, distrugere
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
Dex risipă
- risipă 1 ( economie) Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești irosire, risipire (13), risipit1 (2). 2 Belșug (1). 3 Răspândire în toate părțile împrăștiere, risipire (1), risipiciune. 4 Dezmembrare (1) (a unui grup sau a unei colectivități). 5 Fugă în dezordine (a unei cete înarmate, a unei oști ). 6 Înfrângere. 7-8 în ~ În dezordine. 9 Care se sfărâmă. 10 Care este în ruină. 11 Dărâmare (4). 12 Stare de ruină. 13 În ~ Care se dărâmă. 14 În mină. 1 (; ; ) Ruină (1). 16 Distrugere (1). 17 A purcede în ră~ A distruge (1). 18 Dispariție treptată destrămare (3), risipire (2), spulberare.
- RISÍPĂ, risipe, 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Belșug, prisos, abundență. 2. ( și ) Sfărâmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ◊ În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv).