Dicționar de sinonime
Sinonime turti
Cuvântul „turti” are următoarele sinonime:
turti ( verb )
- a teși, a deforma, a strivi
- a se epuiza, a se slei, a fi copleșit
- a se îmbăta
Alte sinonime:
- ameți
- blegi
- chercheli
- îmbăta
- moleși
- muia
- turmenta
- strivi
- teși
- a stâlci
- a zdrobi
- a stropși
- a zobi
- a struci
- a zdroși
- a zdruncina
- a târși
- a tescui
- a distruge
- a prăpădi
- a nimici
- a obosi
- a osteni
- a epuiza
- a extenua
- a slei
Sinonime Apropiate
- turtit - strivit, teșit, beat, ametit
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- stâlci - a deforma, a poci, a schimonosi, a denatura, a strivi, a zdrobi, a schilodi
- vlăgui - a slei, a istovi, a epuiza, a osteni
- zvânta - a usca, a zbici, a slei, a epuiza, a distruge
- istovi - a epuiza, a slei, a vlăgui, a stoarce, a extenua, a obosi, a termina, a sfârși, a încheia
- îmbăta - a (se) ameți, a (se) afuma, a (se) chercheli, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) aghezmui, a încânta, a fermeca, a seduce
- obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
- copleșitor - covârșitor, apăsător, impresionant, strivitor, extraordinar, uriaș, tulburător
- extenua - a obosi, a epuiza, a secătui, a istovi, a slei, a vlăgui
- extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
- sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
- pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
- răstălmăci - a deforma, a mistifica, a diforma, a contraface
- schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
Dex turti
- TURTÍ, turtesc, IV. și 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.
- TURTÍ, turtesc, IV. 1. A deforma (prin lovire, apăsare, tescuire) făcînd să capete o formă lățită ca o turtă; a strivi cu o lovitură (și a ucide). Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. ◊ Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. ◊ A-i turti (cuiva) fesul fes. ◊ Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. 2. A distruge, a prăpădi, a nimici. Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. 3. A se muia, a-și pierde vlaga. Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164.