Dicționar de sinonime
Sinonime răsuflare
Cuvântul „răsuflare” are următoarele sinonime:
răsuflare ( substantiv )
- astâmpăr
- calm
- liniște
- odihnă
- pace
- răgaz
- răsuflătoare
- repaus
- tihnă
- ușurare
- respirație
- trezire
- răsuflet
- scurgere
Sinonime Apropiate
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- tihnă - răgaz, odihnă, pace, repaus, calm, comoditate
- acalmie - liniște, tihnă, pace
- echilibru - cumpănă, stabilitate, statornicie, liniște, împăcare, tihnă, armonie, pace, seninătate
- zăbavă - încetineală, întârziere, lentoare, tărăgăneală, răgaz, odihnă, distracție
- agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
- comoditate - confort, liniște, tihnă, satisfacție
- domoli - a liniști, a potoli, a modera, a tempera, a calma, a îmblânzi, a astâmpăra, a înfrâna, a struni
- păsui - a amâna, a da răgaz, a prelungi, a temporiza
- potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
- răspas - răgaz, răstimp
- sedativ - calmant, liniștitor
- sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
- sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
- suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
Dex răsuflare
- răsuflare 1 Respirație (1). 2 Fără ~ Mort. 3 Dintr-o (singură) ~ Dintr-o dată. 4 A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) ~a A se strădui să nu respire sau să respire ușor fără zgomot. 5 A i se curma (sau a i se tăia, a i se opri, a-i pieri cuiva) ~a sau (a fi) cu ~a oprită, tăiată A fi copleșit de o senzație sau de o emoție puternică. 6 A lua (sau a apuca) ~a A-și trage răsufletul. 7 Expirație (6). 8 Aer expirat din plămâni. 9 A-și da ~a (de pe) urmă A muri. 10 Adiere ușoară. 11 Eliberare de sub apăsarea unei emoții, a unei griji ușurare. 12 Răgaz (2). 13 Tihnă. 14 (Rar) Răsuflătoare (4). 15 Loc de eliberare a puroiului dintr-o rană, bubă. 16 Erupție de bubulițe ce apare pe piele. 17 Destăinuire a sentimentelor.
- RĂSUFLÁRE, răsuflări, Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Fără răsuflare = mort. ◊ Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Adiere ușoară. – răsufla.