Dicționar de sinonime

Sinonime sălășluire

Cuvântul „sălășluire” are următoarele sinonime:

sălășluire ( substantiv )
  • adăpost
  • așezare
  • casă
  • cămin
  • cătun
  • domiciliu
  • gazduire
  • locuință
  • popas
  • poposire
  • sat
  • sălaș
  • trai
  • viață
  • viețuire
  • găzduire
  • fixare
  • instalare
  • locuire
  • mânere
  • ospitalitate
  • primire
  • rămânere
  • stabilire
  • ședere


Sinonime Apropiate

  • sălaș - adăpost, locuință, găzduire, staul, grajd
  • casap - măcelar casă1, locuință, domiciliu, cămin, adăpost, clădire, imobil, construcție, zidire
  • cuib - culcuș, sălaș, cuibar, bârlog, adăpost, casă, cămin, locuință, matcă
  • apartament - locuință, casă, domiciliu, adăpost, lăcaș
  • domiciliu - locuință, casă, cămin
  • sălășlui - a se adăposti, a locui, a trăi, a se stabili
  • vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
  • adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
  • cămin - șemineu, vatră, cuptor, sobă, coș, horn, fumar, casă, adăpost
  • trai - existență, viață, viețuire
  • veac - secol, durată (mare), veșnicie, viață, trai, existență
  • viață - existență, trai, biografie
  • familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
  • găzdui - a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
  • hălădui - a trăi, a sălășlui, a locui, a izbuti, a înainta, a merge, a propăși

Dex sălășluire

  • SĂLĂȘLUÍRE, sălășluiri, Faptul de a (se) sălășlui; locuire, ședere; găzduire, ospitalitate; locuință, așezare. – sălășlui.
  • SĂLĂȘLUÍRE, sălășluiri, Acțiunea de a (se) sălășlui și rezultatul ei; locuire, ședere, viețuire. Cei ce s-au așezat întru sălășluire aici, întîi au coprins județul Romanaților. ODOBESCU, S. I 300. ♦ Adăpost, găzduire, ospitalitate. Umblînd din loc în loc m-am rătăcit... și te rog să-mi dai sălășluire. CREANGĂ, P. 288. ♦ (Concretizat) Locuință, așezare. Puind el la cale sălășluirea, bucătăria, hruba. DRĂGHICI, R. 121.
  • sălășluire f. adăpost provizoriu: te rog să-mi dai sălășluire CR.
  • SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, IV. 1. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din szállásolni.


Sinonimul cuvântului sălășluire

Sinonimul cuvântului sălășluire


Testează-te!