Dicționar de sinonime
Sinonime sălășluire
Cuvântul „sălășluire” are următoarele sinonime:
sălășluire ( substantiv )
- adăpost
- așezare
- casă
- cămin
- cătun
- domiciliu
- gazduire
- locuință
- popas
- poposire
- sat
- sălaș
- trai
- viață
- viețuire
- găzduire
- fixare
- instalare
- locuire
- mânere
- ospitalitate
- primire
- rămânere
- stabilire
- ședere
Sinonime Apropiate
- sălaș - adăpost, locuință, găzduire, staul, grajd
- casap - măcelar casă1, locuință, domiciliu, cămin, adăpost, clădire, imobil, construcție, zidire
- cuib - culcuș, sălaș, cuibar, bârlog, adăpost, casă, cămin, locuință, matcă
- apartament - locuință, casă, domiciliu, adăpost, lăcaș
- domiciliu - locuință, casă, cămin
- sălășlui - a se adăposti, a locui, a trăi, a se stabili
- vatră - cămin, cuptor, sobă, casă, locuință, așezământ, țară, patrie
- adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
- cămin - șemineu, vatră, cuptor, sobă, coș, horn, fumar, casă, adăpost
- trai - existență, viață, viețuire
- veac - secol, durată (mare), veșnicie, viață, trai, existență
- viață - existență, trai, biografie
- familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
- găzdui - a adăposti, a primi, a caza, a încartirui, a da sălaș
- hălădui - a trăi, a sălășlui, a locui, a izbuti, a înainta, a merge, a propăși
Dex sălășluire
- SĂLĂȘLUÍRE, sălășluiri, Faptul de a (se) sălășlui; locuire, ședere; găzduire, ospitalitate; locuință, așezare. – sălășlui.
- SĂLĂȘLUÍRE, sălășluiri, Acțiunea de a (se) sălășlui și rezultatul ei; locuire, ședere, viețuire. Cei ce s-au așezat întru sălășluire aici, întîi au coprins județul Romanaților. ODOBESCU, S. I 300. ♦ Adăpost, găzduire, ospitalitate. Umblînd din loc în loc m-am rătăcit... și te rog să-mi dai sălășluire. CREANGĂ, P. 288. ♦ (Concretizat) Locuință, așezare. Puind el la cale sălășluirea, bucătăria, hruba. DRĂGHICI, R. 121.
- sălășluire f. adăpost provizoriu: te rog să-mi dai sălășluire CR.
- SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, IV. 1. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din szállásolni.