Sinonime scânteia

Cuvântul „scânteia” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sclipi - a străluci, a scânteia, a luci, a scăpăra, a străfulgera
• sticli - a străluci, a luci, a sclipi, a scânteia, a scăpăra
• străluci - a luci, a scânteia, a lumina, a sclipi, a se distinge, a se impune, a excela
• licări - a sclipi, a scânteia, a luci, a scăpăra, a pâlpâi, a miji, a tremura, a vibra
• lumina - a străluci, a radia, a lud, a iradia, a scânteia, a sclipi, a se însenina, a se limpezi, a se răzbuna
• străfulgera - a sclipi, a luci, a străluci
• strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
• fulgera - a sclipi, a străluci, a scânteia, a luci, a izbi, a lovi, a săgeta
• lumină - strălucire, sclipire, lucoare, lumânare, sfeșnic, opaiț, învățătură, educație, instrucție
• scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
• fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid
• fosforescent - luminos, strălucitor, luminiscent, sclipitor, fosforic
• sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil

Dex scânteia

• SCÂNTEIÁ, 3 scânteiază, I. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăștia scântei. – Din scânteie.
• A SCÂNTEIÁ pers. 3 ~iáză intranz. 1) (despre aștri și despre alte surse de lumină) A răspândi o lumină slabă tremurândă; a licări ca o scânteie. Stelele ~iază. 2) A luci, reflectând emanația unei alte surse de lumină; a sclipi. Picăturile de rouă scânteiau în lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A împrăștia scântei. Rugul ~iază. /Din scânteie
• scânteià v. 1. a da scântei, a arunca o lumină vie: stelele scânteiază; 2. fig. a străluci de mânie: îi scânteiază ochii.
• SCÂNTÉIE, scântei, 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede. ◊ A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei). A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul. ♦ Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire. 2. Fapt, aparent neînsemnat, care declanșează o acțiune, un sentiment etc. 3. Parte foarte mică din ceva; fărâmă. O scânteie de talent. – *scantillia (= scintilla).
• SCHINTÉIE scânteie.

Sinonimul cuvântului scânteia

Testează-te!