Dicționar de sinonime
Sinonime scârbit
Cuvântul „scârbit” are următoarele sinonime:
scârbit ( adjectiv )
- dezgustat
- îngrețoșat
- sătul
- săturat
- lehămetit
- lehămetuit
- plictisit
- sastisit
- abătut
- amărât
- deprimat
- descurajat
- enervat
- furios
- indispus
- infam
- iritat
- îndârjit
- îndurerat
- înfuriat
- întărâtat
- întristat
- înverșunat
- josnic
- mișel
- mișelesc
- mizerabil
- mâhnit
- mâniat
- mânios
- mârșav
- necăjit
- nedemn
- nelegiuit
- nemernic
- nervos
- netrebnic
- pornit
- rușinos
- scelerat
- supărat
- surescitat
- ticălos
- trist
Sinonime Apropiate
- josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
- mizerabil - ticălos, nemernic, abject, josnic, mârșav, nedemn, netrebnic, infam, păcătos
- mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
- amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
- necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
- trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
- infam - ticălos, josnic, nedemn, mârșav, perfid, javră
- mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
- îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
- josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
- abject - ticălos, josnic, mizerabil, dezgustător
- afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
Dex scârbit
- SCÂRBÍT, -Ă, scârbiți, -te, (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ întristat, supărat. – scârbi.
- scârbit a. fig. amărît, mâhnit.
- SCÂRBÍ, scârbesc, IV. 1. și A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. și A (se) întrista, a (se) supăra. 3. A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.
- SCÎRBÍ, scîrbesc, IV. 1. A avea aversiune față de cineva sau de ceva, a se îngrețoșa, a se dezgusta, a-i fi silă, scîrbă. Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ A produce scîrbă, a dezgusta. A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. 2. (Învechit și arhaizant) A se întrista, a se supăra, a se amărî. Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150. Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. 3. (Învechit) A se înfuria, a se mînia. Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35.
Antonime scârbit
- Scârbit ≠ voios
Sinonimul cuvântului scârbit