Dicționar de sinonime

Sinonime mâhnit

Cuvântul „mâhnit” are următoarele sinonime:

mâhnit ( adjectiv )
  • amărât
  • trist
  • supărat
  • indispus
Alte sinonime:
  • posomorât
  • abătut
  • deprimat
  • descurajat
  • îndurerat
  • întristat
  • necăjit
  • obidit
  • scârbit
  • supărăcios
  • dosădit
  • ponosit
  • pricăjit
  • cătrănit
  • pleoștit
  • plouat
  • înnegurat
  • înnorat
  • întunecat
  • mohorât
  • dezolat
  • melancolic


Sinonime Apropiate

  • amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
  • necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
  • trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
  • îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
  • abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
  • fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
  • mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
  • afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
  • regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
  • jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
  • zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
  • funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
  • incomod - supărător, jenant, neplăcut, inconvenabil, stânjenitor
  • iritant - enervant, neplăcut, supărător
  • îndurera - a întrista, a mâhni

Dex mâhnit

  • mâhnit, ~ă 1 Trist. 2 Sumbru. 3 (Bis; ) Pocăit. 4 (, mâgnit) Mânios (1).
  • MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – mâhni.
  • măgnit, ~ă $mâhnit
  • mâgnit, ~ă mâhnit
  • mâhni 1 A se întrista. 2 (; cu determinări în genitiv sau „despre”, „asupra”) A se mânia. 3 (Bis; ) A se pocăi.
  • MÂHNÍ, mâhnesc, IV. și A cauza sau a simți o (ușoară) durere sufletească; a (se) întrista, a (se) amărî, a (se) supăra. –
  • MÎHNÍ, mîhnesc, IV. A pricinui cuiva o supărare; a întrista, a îndurera. Parc-aș plînge viața toată Dac-aș ști că te-am mîhnit. COȘBUC, P. I 178. Niciodată plecarea lui Gheorghe la școală nu mîhnise casa atît de adînc. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. Laudele lor, desigur, m-ar mîhni peste măsură. EMINESCU, O. I 141. ♦ A se întrista, a deveni trist. Cic, auzind moș Nichifor de aceasta, cumplit s-ar fi mîhnit în sufletul său. CREANGĂ, P. 110. Toderică se mîhnea că n-are vin mai bun. NEGRUZZI, S. I 82.
  • MÎHNÍT, -Ă, năimiți, -te, Întristat, îndurerat; trist. Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31. Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12. Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464. ◊ Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303. Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100.


Sinonimul cuvântului mâhnit

Sinonimul cuvântului mâhnit


Testează-te!