Sinonime scăpătare

Cuvântul „scăpătare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
• apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
• decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
• recesiune - declin, decădere, criză, regres
• regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
• crepuscul - amurg, apus, înserare, chindie, asfințit, declin
• penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
• privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
• indigență - sărăcie, lipsă, mizerie
• înserare - amurg, apus, asfințit, seară, crepuscul, chindie
• mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
• mizerie - sărăcie, lipsuri, nevoi, penurie, nevoințe, dezordine, murdărie, șicane, hărțuieli
• nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
• amurg - înserare, asfințit, apus, crepuscul, seară
• corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate

Dex scăpătare

• SCĂPĂTÁRE Acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei. – scăpata.
• SCĂPĂTÁRE Acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei. – scăpăta.
• SCĂPĂTÁRE, scăpătări, Acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei. 1. (Rar) Asfințit, apus, scăpătat. Mă culc după scăpătare, Mă scol soare cînd răsare. TEODORESCU, P. P. 453. 2. (Învechit) Decădere morală sau fizică. Se vede că de cînd pe bietul Orfeu l-a luat Offenbach în răspăr, însăși fiarele, scîrbite de a vedea scăpătarea gustului artistic... și-au luat lumea în cap. ODOBESCU, S. III 100. Cînd îi veni bătrînețea, La rîșniță el fu pus, Unde, prost, în scăpătare, De tatăl său... El aminte și-a adus. ALEXANDRESCU, P. 37. 3. Starea celui care a scăpătat; sărăcie. Cînd ajungem în rea stare și în vreo scăpătare... și slujnicile din casă Negonite fug, ne lasă. PANN, P. V. II 156.
• SCĂPĂTÁRE ~ări f. 1) v. A SCĂPĂTA. 2) înv. Pierdere a calităților morale sau/și fizice; degenerare. /v. a scăpăta
• scăpătare f. 1. apunerea soarelui; 2. fig. decadență, declin.
• SCĂPĂTÁ, scápăt, I. 1. (; despre Soare, Lună și alți aștri; la 3) A coborî spre asfințit; a apune, a asfinți. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A sărăci. – *excapitare.

Sinonimul cuvântului scăpătare

Testează-te!