Sinonime scoborâtor

Cuvântul „scoborâtor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
• progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
• viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
• vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
• strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
• lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
• mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
• descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
• familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
• continuator - urmaș, succesor, descendent
• descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
• chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
• copil - băiețaș, prunc, făt, cocon, odraslă, vlăstar
• epigon - urmaș, succesor, descendent
• pui - progenitură, prăsilă, copil, făt

Dex scoborâtor

• SCOBORÂTÓR, -OÁRE, scoborători, -oare, și , 1. și Descendent, urmaș. 2. Care coboară – Scoborî + -tor.
• SCOBORÂTÓR, -OÁRE, scoborâtori, -oare, și , 1. și Descendent, urmaș. 2. Care coboară. – Scoborî + -tor.
• coborâtor, ~oare 1 Care coboară. 2 Închinat. 3-4 , (; urmat de determinări introduse prin prepoziția „din”) (Ființă) care își are originea în cineva descendent, urmaș.
• pogorâtor, ~oare coborâtor
• COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaș (al lui...). – Coborî + -tor.
• COBORÎTÓR, -OÁRE, coborîtori, -oare, 1. Care coboară, care descrește. Gemă coborîtoare. Fraze cu accent suitor sau coborîtor. ♦ Înclinat. 2. (Mai ales substantivat) (Persoană) care se trage din...; descendent, urmaș. Sînt coborîtor autentic din păstoriși ostenitori plugari. SADOVEANU, C. 120. C. Cantacuzino, sau Măgureanu, sau Șeitanul (fiul diavolului) se pretinde coborîtor din familia princiară care a domnit în Valahia. BOLINTINEANU, O. 251. – Variantă: scoborîtór, -oáre (COȘBUC, P. I 257)
• SCOBORÎTÓR, -OÁRE coborîtor.
• COBORÂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care coboară; care descrește; care se află în scădere. Accent ~. /a coborî + suf. ~tor
• coborîtor a. care se coboară: linie coborîtoare directă. ║ m. care se trage dela, urmaș, descendent.
• scoborîtór, -oáre adj. Care se scoboară, descendent: ton scoborîtor. Subst. Descendent, urmaș.

Antonime scoborâtor

• Coborâtor ≠ suitor

Sinonimul cuvântului scoborâtor

Testează-te!