Sinonime semantică

Cuvântul „semantică” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înțeles - conținut, accepție, semnificație, sens, valoare, semantică, rost, rațiune, noimă
• accepție - înțeles, semnificație, sens, valoare, conținut
• însemnătate - semnificație, sens, conținut, importanță, valoare, pondere, preț, temeinicie
• conținut - cuprins, fond, materie, sumar, tablă de materii, semnificație, accepție, sens, tâlc
• valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
• denotație - semnificație, înțeles, cuprindere, dovadă, revelație
• perceptibil - palpabil, sensibil
• preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
• rece - insensibil, indiferent, neutru, impasibil, inert, mort, țeapăn, rigid
• receptiv - primitor, deschis, sensibil
• scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
• substanță - materie, conținut, miez, esență
• finețe - delicatețe, grație, gingășie, sensibilitate, rafinament, subtilitate, agerime, ingeniozitate
• firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
• fisă - însemnare, notație, notă, adnotare, ștecher

Dex semantică

• SEMÁNTICĂ Ramură a lingvisticii care se ocupă cu sensurile cuvintelor și cu evoluția acestor sensuri.
• SEMÁNTICĂ 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția acestor sensuri; semasiologie. ♦ Sens lexical; (p. ext) semnificație; semantism. ◊ Semantica artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele semnificate. ◊ Semantica generală = curent teoretic care cercetează limbile „naturale” din punct de vedere sociologic și pragmatic. .
• SEMÁNTICĂ f. 1) Ansamblu de sensuri proprii unităților unei limbi. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităților de limbă; semasiologie. /<fr. semantique
• semantică f. alt nume dat semasiologiei.
• SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -ce, , I. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Care ține de semantică (I 1), care se referă la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din sémantique.
• SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -e, Care ține de semantică, care se referă la sensurile cuvintelor. Cuvîntul are o formă (sonoră) și un sens (înțeles, însemnare sau, mai rar, accepție), un element formal și unul semantic. IORDAN, L. R. 37.
• SEMÁNTIC, -Ă Referitor la sensurile cuvintelor; semasiologic. .

Sinonimul cuvântului semantică

Testează-te!